REGIMURI DE SLABIT - POSTUL ABSOLUT

Rezultatul multiplelor controverse și a variatelor abordări, regimul dietetic în obezitate îmbracă multe teorii, care mai de care mai înșelătoare.

Un lucru rămâne însă cert: principiul de bază al regimul de slăbit trebuie sa țină cont de solicitările fiziologice ale organismului. 

Adică, oricât de mult ne-am dori, starea de sănătate este și trebuie pusă mereu pe primul loc, chiar și atunci când la mijloc e pusă valoarea  noastră estetică.

Contraindicațiile pur medicale ale curei de slăbire sunt: tuberculoza pulmonară, diverticulita, boala Addison, ileita regională, colita ulceroasă, psihozele acute depresive, insuficiența renală avansată, vârsta înaintată și accesele de gută.

Postul absolut este admis pentru scurtă durată în unele cazuri de obezitate refractară la regimul hipocaloric obișnuit. În cazul persoanelor care, deși își respectă regimul,  organismul nu reacționează așa cum s-ar aprecia,  specialistul le poate  recomanda postul absolut. 

Bineînțeles, aceste  cazuri sunt absolut fundamentate medical  și  impun internarea în unitatea spitalicească. Un bolnav spitalizat cheltuiește, în medie, 1400-1500 calorii. Un obez supus unui regim ”zero calorii” poate pierde până la 1000 g zinic. 

Din acestea, 150-200 grame sunt grăsime, masa celulară proteică în jur de 250 grame și restul – apă extracelulară. Bineînțeles că apa celulară, care este cea mai mare semnificativă, se recuperează, însă masa celulară nobilă –nu!

Pierderea de masă celulară - țesut activ care se poate înregistra pe parcursul a 3 săptămâni de post absolut constituie cam 20% din masa activă totală, adică extrem de mult. Mai ales dacă avem în vedere că obezitatea, în special cea feminină, se caracterizează printr-o masă celulară mică, putem să tragem concluzia că la sfârșitul unei cure de post absolut, obezul este mai obez decât la începutul postului! Acest lucru se datoreaza pierderii de masă celulară,  iar asta  constituie 35-40% din cantitatea totală a greutății pierdute*.

Aplicarea postului absolut se face sub strictă supraveghere medicală, atât clinică, cât și de laborator, precum și însoțit de o evaluare psihologică prealabilă a individului în cauză.

Având în vedere aceste considerente, și nu numai,  indicația postului absolut este foarte restrânsă.