DIETOTERAPIE

DEFICITUL (LIPSA) DE CALCIU

Dintre toate elementele minerale, de calciu avem nevoie in cea mai mare cantitate: 1.000-1.500 grame la un adult.
Raportat la greutatea corporala, necesarul de calciu este mult mai mare la copii si adolescenţi, dacat la adulti. La femei - menstruatia, menopauza  si maternitatea  sunt  stari fiziologice care maresc nevoia de calciu.  Femeia gravida cedeaza o parte din calciul ei fatului, iar daca aportul e insuficient se produce spolierea organismului, adica mamica pierde calciu si din structura oaselor sale, expunandu-se la decalcifiere, spasmofilii, crampe musculare. Nu degeaba se zice în popor că fatul isi ia calciu exact cat ii trebuie lui, chiar daca mamica gravida nu iși suplimenteaza aportul acestui mineral!
In conditiile unui metabolism normal si a unei alimentatii echilibrate,  un organism sanatos isi mentine nivelul de calciu in conditii normale prin alimentatie.  Dintre toate alimentele, laptele si branzeturile reprezinta cea mai importanta sursa de calciu, atat prin faptul ca acestea contin cantitati mari de calciu,  dar si pentru faptul ca intrunesc conditiile de compozitie favorabile absorbtiei si utilizarii metabolice.
Aceste conditii sunt:
- raportul calciu-fosfor foarte bun (Ca/P – supraunitar),
- prezenta vitaminei D și a lactozei,
- absența fitatilor, oxalatilor si a celulozei.
            De aici  deriva combinatia intre calciu si vitamina D3:  ea stimuleaza absorbtia intestinala a calciului dar si a fosforului  precum si depunerea acestora in oase. In cazul de  insuficienta a acestei vitamine, calciul, chiar daca este prezent in alimentele ingerate, ramane indisponibil organismului si  se elimina in cantitati mari prin materiile fecale.
In ceea ce priveste combaterea deficitului de calciu dietoterapiei ii revine un rol foarte important, de multe ori carenta acestui mineral putand fi indepartata doar prin dieta.
Trebuie  avut in vedere de la inceput faptul ca aportul oral de calciu este limitat ca eficienta, intrucat exista o diferenta intre aportul calculate de calciu la ingerare si absorbtia acestuia, randamentul fiind scontat la un procentaj de 40%. Pentru a creste procentul absorbtiei de calciu, este necesar sa avem  un consum foarte ridicat, deci acest lucru devine difici  de obtinut  daca recurgem strict unilateral la dietoterapie.
Carenta calcica secondata de scaderea aportului de vitamina D trebuie sa aiba in vedere consmul de alimente bogate in acesta vitamina, cum sunt: galbenusul de ou, unt, laptele de vaca, sardele, ulei din ficat de morun, ciuperci. Regimul se adapteaza in functie si de preferintele dumneavoastra, de toleranta individuala, de pierderile de calciu  cauzate de procesarea alimentelor, de prezenta promotorilor absorbtiei intestinale – cum sunt:  acidul citric continut de fructe, lactoza din lapte, proteinele - toate favorizeaza absorbtia calciului.
            De cealalta parte stau fitatii, fosfatii, oxalatii, zincul si grasimile in catitate mare – toate acestea impiedica absorbita calciului – deci atentie la asocierea alimentelor: degeaba alegem alimente care contin calciu, de exemplu spanacul – cantitatea mare de oxalati pe care ii contine acesta, leaga o parte din calciul existent pe care il fac indisponibil pentru absorbtia intestinala. Acelasi exemple le mai gasim si la unele legume si fructe care, desi contin o concentratie relative ridicata de calciu, acestea nu-l pot furniza in totalitate,  acesta fiind legat de fibrele alimentare.
De aceea se vor prefera produsele alimentare care prin componentele lor nutritive pot favoriza absorbtia si activitatea calciului la nivel tisular, adica vitamina A – prezenta indeosebi in cascaval, branza cu smantana, ficat, untura de peste, vitamina C- prezent indeosebi in legume si citrice (atentie, fibrele vegetale liminteaza absorbtia calciului, cum sunt taratele, graul nedecorticat, produsele cerealiere cu un grad redus de rafinare!), vitamina F- prezenta in germeni de grau, uleiurile vegetale, uleiul din ficat de peste, Fierul – prezent in ficat, carne, ou integral, fructe uscate, manganul – prezent in cartofi, banana, lapte, carne, ficat, magneziu si vitamina D.
           Tot pentru o mai buna corectie, folositi cu incredere apele minerale potabile bogate in acest mineral cum sunt: Borsec-ul (20,65mEq/l), Biborteni-ul (12,5)Vittel-ul (29.5), etc.
Pentru ca eficienta dietoterapiei sa fie cat mai mare posibil, trebuie sa luati in considerare si alte aspecte, si anume alimentarea in conditii de calm si bunadispozitie, ambient placut (stresul scade absorbitia intestinala a calciului), consumul de alcool de orice fel, tratamentul cu medicamente anticonvulsivante, tratamentul cu medicamente antitinflamatoare cum este cortizolul.
De asemenea eliminarea din alimentatie a bauturilor racoritoare carbogazoase, mai ales a celor ce contin acid fosforic (genul Cola!), cafeaua in cantitate mare si sarea din alimentatie – au un rol important in corectia calciului.
           Nu trebuie uitat efectul benefic al expunerii la soare, prin care vitamina D din piele sporeste absorbtia calciului alimentar.
Verificarea eficientei corectiei calciului se face prin disparita manifestatilor clinice –insa in cazul osteoporozei acestea lipsesc, insa  putem urmari eficienta  prin normalizarea paramentrilor paraclinici si de laborator. Pe parcursul terapiei se urmareste calciuria, lunar la inceput, apoi la 2-3 luni. Ea nu trebuie sa depaseasca 250 mg/zi. Calcemia nu este de urmarit. In practica medicala curenta se evalueaza fractiunea ionica a calciului seric. Se are in vedere  ca magneziemia (concentratia magneziului din sange) sa atinga parametrii fiziologici. 
Să nu uitam, insa, ca orice corectie a nivelului de calciu trebuie sa aiba ca punct de plecare un control medical avizat!




Comentarii

Postări populare