DIETOTERAPIE
DEFICITUL (LIPSA) DE CALCIU
Dintre toate elementele minerale, de calciu avem nevoie
in cea mai mare cantitate: 1.000-1.500 grame la un adult.
Raportat la greutatea corporala, necesarul de
calciu este mult mai mare la copii si adolescenţi, dacat la adulti. La femei -
menstruatia, menopauza si
maternitatea sunt stari fiziologice care maresc nevoia de
calciu. Femeia gravida cedeaza o parte
din calciul ei fatului, iar daca aportul e insuficient se produce spolierea
organismului, adica mamica pierde calciu si din structura oaselor sale,
expunandu-se la decalcifiere, spasmofilii, crampe musculare. Nu degeaba se zice în popor că fatul isi ia calciu exact cat ii trebuie
lui, chiar daca mamica gravida nu iși suplimenteaza aportul acestui mineral!
In conditiile unui metabolism normal si a unei
alimentatii echilibrate, un organism
sanatos isi mentine nivelul de calciu in conditii normale prin alimentatie. Dintre toate alimentele, laptele si
branzeturile reprezinta cea mai importanta sursa de calciu, atat prin faptul ca
acestea contin cantitati mari de calciu,
dar si pentru faptul ca intrunesc conditiile de compozitie favorabile
absorbtiei si utilizarii metabolice.
Aceste conditii sunt:
- raportul calciu-fosfor foarte bun (Ca/P – supraunitar),
- prezenta vitaminei D și a lactozei,
- absența fitatilor, oxalatilor si a celulozei.
De
aici deriva combinatia intre calciu
si vitamina D3: ea stimuleaza absorbtia
intestinala a calciului dar si a fosforului precum si depunerea acestora in oase. In cazul
de insuficienta a acestei vitamine,
calciul, chiar daca este prezent in alimentele ingerate, ramane indisponibil
organismului si se elimina in cantitati
mari prin materiile fecale.
In ceea ce priveste combaterea deficitului de
calciu dietoterapiei ii revine un rol foarte important, de multe ori carenta acestui
mineral putand fi indepartata doar prin dieta.
Trebuie
avut in vedere de la inceput faptul ca aportul oral de calciu este
limitat ca eficienta, intrucat exista o diferenta intre aportul calculate de
calciu la ingerare si absorbtia acestuia, randamentul fiind scontat la un
procentaj de 40%. Pentru a creste procentul absorbtiei de calciu, este necesar
sa avem un consum foarte ridicat, deci
acest lucru devine difici de
obtinut daca recurgem strict unilateral
la dietoterapie.
Carenta calcica secondata de scaderea aportului
de vitamina D trebuie sa aiba in vedere consmul de alimente bogate in acesta
vitamina, cum sunt: galbenusul de ou, unt, laptele de vaca, sardele, ulei din
ficat de morun, ciuperci. Regimul se adapteaza in functie si de preferintele
dumneavoastra, de toleranta individuala, de pierderile de calciu cauzate de procesarea alimentelor, de
prezenta promotorilor absorbtiei intestinale – cum sunt: acidul citric continut de fructe, lactoza din
lapte, proteinele - toate favorizeaza absorbtia calciului.
De
cealalta parte stau fitatii, fosfatii, oxalatii, zincul si grasimile in
catitate mare – toate acestea impiedica absorbita calciului – deci atentie la
asocierea alimentelor: degeaba alegem alimente care contin calciu, de exemplu
spanacul – cantitatea mare de oxalati pe care ii contine acesta, leaga o parte
din calciul existent pe care il fac indisponibil pentru absorbtia intestinala.
Acelasi exemple le mai gasim si la unele legume si fructe care, desi contin o
concentratie relative ridicata de calciu, acestea nu-l pot furniza in
totalitate, acesta fiind legat de
fibrele alimentare.
De aceea se vor prefera produsele alimentare
care prin componentele lor nutritive pot favoriza absorbtia si activitatea
calciului la nivel tisular, adica vitamina A – prezenta indeosebi in cascaval, branza
cu smantana, ficat, untura de peste, vitamina C- prezent indeosebi in legume si
citrice (atentie, fibrele vegetale liminteaza absorbtia calciului, cum sunt
taratele, graul nedecorticat, produsele cerealiere cu un grad redus de
rafinare!), vitamina F- prezenta in germeni de grau, uleiurile vegetale, uleiul
din ficat de peste, Fierul – prezent in ficat, carne, ou integral, fructe uscate,
manganul – prezent in cartofi, banana, lapte, carne, ficat, magneziu si
vitamina D.
Tot pentru o mai buna corectie, folositi cu
incredere apele minerale potabile bogate in acest mineral cum sunt: Borsec-ul
(20,65mEq/l), Biborteni-ul (12,5)Vittel-ul (29.5), etc.
Pentru ca eficienta dietoterapiei sa fie cat
mai mare posibil, trebuie sa luati in considerare si alte aspecte, si anume
alimentarea in conditii de calm si bunadispozitie, ambient placut (stresul
scade absorbitia intestinala a calciului), consumul de alcool de orice fel,
tratamentul cu medicamente anticonvulsivante, tratamentul cu medicamente
antitinflamatoare cum este cortizolul.
De asemenea eliminarea din alimentatie a
bauturilor racoritoare carbogazoase, mai ales a celor ce contin acid fosforic
(genul Cola!), cafeaua in cantitate mare si sarea din alimentatie – au un rol
important in corectia calciului.
Nu
trebuie uitat efectul benefic al expunerii la soare, prin care vitamina D din
piele sporeste absorbtia calciului alimentar.
Verificarea eficientei corectiei calciului se
face prin disparita manifestatilor clinice –insa in cazul osteoporozei acestea
lipsesc, insa putem urmari
eficienta prin normalizarea
paramentrilor paraclinici si de laborator. Pe parcursul terapiei se urmareste
calciuria, lunar la inceput, apoi la 2-3 luni. Ea nu trebuie sa depaseasca 250
mg/zi. Calcemia nu este de urmarit. In practica medicala curenta se evalueaza
fractiunea ionica a calciului seric. Se are in vedere ca magneziemia (concentratia magneziului din
sange) sa atinga parametrii fiziologici.
Să nu uitam, insa, ca orice corectie a nivelului
de calciu trebuie sa aiba ca punct de plecare un control medical avizat!
Comentarii