DIETA KETOGENICĂ

Dieta ketogenică -deși foarte des vehiculată în ultima vreme, nu este deloc un tip nou de dietă. Acest concept dietetic fost aplicat în practica medicală  încă de la începutul secolului  trecut  (1911, Franța), dar strict  în pediatrie, găsindu-și utilitatea în tratarea cazurilor de epilepsie -cazuri rebele la tratamentul medicamentos obișnuit.  

Din punct de vedere al conținutului în principii alimentare acest tip de regim este hiperlipidic- având un conținut crescut de grăsimi,  normoprotidic – conținut echilibrat de proteine (raportul dintre acestea două  fiind de 4:1)  și   drastic hipoglucidic.

Principiul acestei diete se bazeză pe faptul că,   în condițiile unui aport insuficient de glucide (combustibilul utilizat în mod natural)   organismul uman începe să metabolizeze o cantitate crescută de grăsimi. Secundar,  apare așa-numita stare de  cetoză - stare cauzată de eliberarea produșilor de metabolism a lipidelor.  

Deoarece ca efect al aplicării acestei intervenții dietetice se obține și scăderea în greutate, acest regim a fost preluat și de cei interesați pentru reducerea depozitelor de grăsimi. 

Aprobată de forumuri științifice medicale pentru rolul sau în scăderea frecvenței crizelor epileptice la copii, dieta originală  este nerecomandată adulților care doresc scăderea ponderală doar, nefiind nelipsită de riscuri şi complicatii. Din nefericire, acestea nu se constată imediat, ci ele se pot manifesta după un  termen lung.

Din aceste considerente, în multe medii interesate de acest aspect, se vehiculează  dieta Atkins - o dietă controversată și ea,  fiind,  de fapt, o adaptare a principiului dietei ketogenică, mai puțin restrictivă și mai potrivită aplicării  la adulți.

Obținerea rezultatelor de scădere a rezervelor de grăsime, variază de la caz la caz,  însă aplicarea acestei diete nu este lipsită de riscuri. Este foarte utilizată în mediile ce se ocupă cu construcția și modelarea musculară, culturism, etc.,  cu un raport între principii lipide/proteine de 2:1.

Depinde foarte mult  de starea de sănătate a individului în cauză, de nivelul de activitate fizică desfășurată, fiind întotdeauna nevoie de corectare a aportului cu elemente minerale si  vitamine.

Complicațiile manifestate privesc alterarea a metabolismului intermediar, modificarea echilibrului acido-bazic, dereglarea secreției de insulină,  stresul renal și hepatic creat,   creșterea nivelului de colesterol, afectarea sănătaţii colonului, hipocalcemia,  dar și alte simptome imediate şi trecătoare, cum sunt:  constipație,  tulburări de vedere, amețeli, dureri de cap, etc.