joi, 22 decembrie 2011

DIETA TA DE SARBATOARE




Cadoul nostru de Mos-Craciun: Non - Dieta!!

A sosit si timpul rasfatului - binemeritat! -  daca prin rasfat intelegem ca e vremea sa ne asezam cu totii in jurul unei  mese bogate, sa atingem si traditia, cu semnificatia belsugului ce va veni in casele noastre, dar sa si impartim din ceea ce avem!

E timpul sa ne hranim atat fizic,  dar sa ne umplem si sufletele!

Asistam tot mai des la conversatii sau afirmatii facute de asa pretinsi ”cunoscatori”, prin care isi sustin alegerea de a renunta la carnea de porc in favoarea carnii de pui, decizie luata pentru o sanatate mai buna. Alta controversa.....

Carnea de porc, desi contine o cantitate de grasime (invizibila!) mai mare, s-a demonstrat ca este mai sanatoasa pentru organismul nostru,  decat alternativa carnii de pui ....dopata, la care s-a ajuns in ultima vreme.

De ce?! Nimic mai simplu: sistemul de crestere a puilor de ferma, prin adoptarea sistemului de crestere intensiv, precum si  alimentatia mult aditivata. In plus,  se adauga lipsa de miscare a puilor. Toti acesti factori ce au condus dus chiar la modificari in compozitia carnii de pui: cresterea cantiiatii de de grasime la pasarile dela ferma!

Iata deci carnea de porc ajunsa din nou pe farfuria noastra, de data asta chiar din recomandarea nutritionistilor! Asadar, o friptura de porc la gratar aleasa dintr-o bucata de carne slaba s-a dovedit a fi mai sanatoasa decat o friptura de pui de ferma crescut in sistem intensiv!
Ca de fiecare data, cuvantul cheie este moderatia!

Caci, vorba lui Murphy:  in viata,  tot ce e bun, ori e imoral, ori e ilegal, ori ingrasa!!

luni, 12 decembrie 2011

DESPRE SLABIT, SFATURI!





In materie de slabit, cele mai multe  greseli de dietoterapie se strecoara de la sine. Ele sunt facute fara niciun considerent, dar trec aproape neobservate de cel interesat. 
In mare parte,  respectarea regimului hipocaloric-hipoglucidic aduce, de regula, rezultatele asteptate, dar  s-a constatat ca pe parcursul acestuia se fac destule greseli. 
Din pacate, unele dintre acestea, lasa rezultatele mult asteptate fara raspuns, de aceea e mai bine sa stim:  
cateva reguli: 
1. Este foarte important, atat pentru aportul caloric general, cat si pentru autodisciplina sa nu se consume niciun alt aliment intre mese. Mesele sunt suficient de dese ca sa nu confere o senzatie de foame “reala”
2. Pentru rezultate sustinute, e important sa aproximam bine cantitatea alimentelor recomandata in cadrul regimului. Astfel, macar la inceput, pana ne deprindem acest obicei, ar fi bine sa folosim un cantar de bucatarie. S-a constat ca, de obicei, tindem sa aproximam “in plus” portiile pe care le mancam, fapt ce va fi in detrimentul celui ce astepta rezultatele. 
3. In timpul regimului nu se consuma alcool. Alcoolul, chiar in cantitati mici, are un efect de stimulare a apetitului, iar separat, ca produs, aduce destule calorii. Asa ca, in acesta perioada se evita cosumul acestuia, de orice fel.
4.  Daca tipurile de garnituri de  legume se pot inlocui una pe cealalta, alternandu-le si apeland la bunul gust ori placerea celui implicat, carnea se consuma obligatoriu! 
5. Supele nu se ingroasa cu fainoase (paste, fidea, galusti, crutoane, etc.).
6,  In prepararea salatelor, supelor si  ciorbelor se evita legumele: cartofi,  morcovi, telina, sfecla, mazare verde, porumb dulce. 
7. Uneori putem inlocui carnea cu parizer sau cremvursti, insa, atunci vom scadea din cantitatea de ulei pe care o adaugam la  salata.
8. Se incerca ca meniurile sa fie cat mai variate, diversificate, apetisante,  pentru ca regimul sa poata fi tinut timp cat mai   indelungat.
9.  Sosurile se prepara din supa de carne degresata si se dreg cu o lingurita de iaurt, lamaie, verdeata, cimbru, dafin.
10.   Carnii i se da gust cu cimbru si putin usturoi, iar salatelor cu lamaie, otet, chimen. 
11.   Indiferent de cat de restrictiv pare acest regim, nu se incurajeaza utilizarea sarii, alimentele contin déjà sare in compozitia lor!  Dimpotriva,   se recomanda pe cat posibil scaderea cantitatii de sare la prepararea mancarurilor. 
12.   Folosind cat mai multe verdeturi (marar, patrunjel, busuioc, menta, etc.), plante  aromatice (oregano, rozmarin, cimbrisor, etc.) si  mirodenii  (ghimbir, boia, piper, etc.) se poate reduce cantitatea de sare care se adauga la mancare. 
13.   Cosumul de lichide nu trebuie nici minimalizat, nici exagerat. Asa cum este alcatuit meniul tip de 1000 calorii, consumul unui pahar de apa dupa fiecare masa este ideal.
14.  Nu se consuma bauturi carbogazoase (tip Coca-Cola, Fanta, etc.), nici formulele diet sau light, nu cadeti in plasa sucurilor asa considerate “sanatoase”realizate din fructe (tipul fresh-urilor), cel mai bun lichid este apa. 
15.   Din categoria fructele interzise fac parte: fructele uscate, cele oleaginoase, strugurii, prunele, piersicile, perele pergamute, bananele.

luni, 28 noiembrie 2011

REGIM "TIP" PENTRU SLABIT - 1000 calorii




In tratamentul obezitatii aplicat in regim ambulatoriu -adica regim care se poate tine  foarte bine si la domiciliu, deci care nu necesita regim de spitalizare- se recomanda un regim  de plecare, asa-zis "TIP".


 Caracteristica acestui regim este de a fi hipocaloric si hipoglucidic, in acelasi timp,  regimul asigura cam 1000 de calorii  prin cca 75 g proteine, 100 g glucide si 35 g lipide, deci echilibrat din punct de vedere nutritional.


Schematic, regimul pentru 1 zi arata in felul urmator:


Dimineata: 1 caféa fara zahar,  200 ml lapte/iaurt degresat   si 1-2 linguri de cereale de ovaz (deci fara „crunch”, fara zahar adaugat, cereale neexpandate, genul de cereale la care se vede bobul strivit, fara ciocolata, stafide sau alte adaosuri!)

Ora 10.00: o chifla cam de 50 g sau ½ de covrig, cu o bucatica de carne fiarta slaba sau branza de vaci (50g);

Ora 12: Felul 1: 1-2 farfurii de supa sau ciorbita preparata din legumele permise, fara paste (fidea, galusti, etc.), sau orez, nedreasa cu smantana , eventual – e permis  albusul de ou;

Felul 2: 100 g carne fiarta/ la cuptor/ la gratar/ la capac si legume-sote de: vinete/ dovlecei/ fasole verde/ spanac/ conopida/ varza alba/ broccoli/ (250g);

Felul 3: 1 mar.


Ora 16.00: 1-2 grep-fruit;

Seara: 1 iaurt mare si 25o g garnitura de legume, sote, (utilizam alta leguma decat cea de la pranz, dar din aceleasi tipuri de legume enumerate –preparate  fara rantas, ulei!), sau ciuperci sote si  50 g rasol de vita.

Felul 2: 1 mar Granny- Smith


marți, 22 noiembrie 2011

ALIMENTE PERMISE SI INTERZISE IN OBEZITATE


        
Din meniul unui individ care doreste sa piarda in greutate, sunt eliminate, pe cat posibil, sau cel putin restrictionate, produsele alimentare cu valoare energetica mare, in special amilaceele, zaharurile, grasimile.

Din acest punct de vedere, alimentele sunt de fapt impartite in doua mari categorii: alimente care pot fi consumate fara restrictii severe si alimente care, pentru bune rezultate, sunt considerate “interzise” obezilor.

                Dintre alimentele fara restrictii severe fac parte:

-proteinele animale: orice carne slaba de vaca, vitel, miel, pasare, peste slab de rau (salau, lin, stiuca), oua tari, iaurt cu continut mic de grasime (2% maxim, recomandate cele cu continut in grasime de 0,1 sau 1%), laptele degresat (0,1%) si cel semidegresat (1,5%), urda, branza de vaci nesarata slaba;
-proteinele vegetale: ciupercile, radacinoasele crude, zarzavaturile si legumele cat mai crude, fructele proaspete (in afara de cele interzise!);
-grasimile: uleiurile vegetale, untul in cantitati mici;
-glucidele: permise numai prin aportul din legume si salate, din fructe (mere verzi, acrisoare, cum este soiul Granny Smith sau cele cu continut in glucide mai mic), grep-fruit-uri, cirese, pepeni, visine, caise;
-lichidele: sifonul, sucul de fructe neindulcit, compoturi cu zaharina, sucul de legume, laptele degresat;
-sarea: cat mai putin, sub cele 5 grame.
                Alimentele considerate a fi interzise obezilor:


-proteinele animale: mezelurile, carnurile grase, pestele gras, afumaturile, branzeturile grase, cascavalul;
-proteinele vegetale: fasolea, lintea, mazare;
-grasimile: frisca, smantana, slanina, cremele, aluaturile cu unt (gen Fornetti, foietajele), sosurile cu rantas, fructele oleaginoase cum sunt alunele, nucile, castanele, migdalele;
-glucidele: painea in cantitate mare, cartofii si pastele fainoase in cantitate mare, prajiturile de cofetarie, produsele de  panificatie, fructe ca: prune, struguri, stafide, banane, curmale si alte fructe uscate;
-lichidele: bauturile carbogazoase cu continut de zahar, siropurile, alcoolul de orice fel, laptele integral, supele si ciorbele facute cu galusti de gris, fidea, paste, lichiorurile.

duminică, 13 noiembrie 2011

RATIA PROTEICA A REGIMUL DE SLABIT




Discutand anterior despre compozitia in principii nutritive a regimului alimentar in obezitate, am subliniat greseala frecventa care se face prin abordarea unui regim alimentar “de post”, adica sarac in proteine de origine animala.
Simplul fapt de “privare” a organismului de aceste principii importante, are rolul de a face individul in cauza sa se simta “slabit”, adeseori senzatia fiind foarte aproape de realitate, insa fara nicio legatura cu stratul de tesut adipos.

Importanta ratiei proteice este covarsitoare: in primul rand s-a constat stiintific ca in obezitate exista o tulburare a metabolismului proteic, marcata de o tendinta la disproteinemie, tendinta ce apare direct proportional cu gradul obezitatii.

Apoi -fapt deloc de neglijat! - proteinele au un rol important in reglarea apetitului, scaderea aportului de proteine ducand la cresterea apetitului. 

Acest fapt il gasim exemplificat la persoanele care tin posturile religioase si se alimenteaza intr-un stil haotic, fara a tine cont de calitatea hranei. Se concentraza pe gradul de satietate general si nu aduc prin alimentatie un aport de proteine de origine vegetala corespunzator in masa zilnica. La aceste persoane, mai ales ca regimul se intinde pe perioade mai lungi de timp, se remarca un apetit crescut, cu o senzatie de “foame permanenta”.

Daca vom ignora acest lucru, riscul pe care il asumam va fi utilizarea proteinelor proprii. Adica acea “slabire” a tesutului muscular marcata ca o “slabire generala”, fara afectarea stratului de grasime de depozit, adica a tesutului adipos.

Asadar, in regimul dietetic al obezitatii vorbim de o “ratie minima de proteine”, obligatoriu. Mai mult decat atat, vorbim de o ratie de proteine care sa fie de valoare biologica mare. Cu alte cuvinte, nu se face cura de slabire sanatoasa in lipsa carnii de la masa!   
Bineinteles ca din aceeasi categorie, cea a proteinelor de origine animala, putem considera si laptele, produsele lactate, pestele, etc.


vineri, 11 noiembrie 2011

DIETOTERAPIA IN OBEZITATE


Indiferent de cate "diete minune" sau "retete naturiste" gasim pentru a scadea in greutate, pot sa afirm ca din punct de vedere al alimentatiei unei persoane supraponderale, singura masura adoptata care poate sa functioneze, si sigur, si sanatos, este regimul hipocaloric.
Pentru a pierde in greutate - program  desfasurat in conditii obisnuite de activitate, regimul hipocaloric de urmat trebuie sa aduca,  in medie, 1100-1200 de calorii.
Compozitia acestui regim este de asemenea foarte importanta.
In primul rand, proteinele nu trebuie sa lipseasca. Este absolut aberanta ideea vehiculata sa tii postul religios ca sa pierzi in greutate, in general acest post fiind partial sau chiar total lipsit de proteine de origine animala, iar caracterizat practic, chiar si din cele de origine vegetala. Continutul corect in proteine al unui regim hipocaloric este de 1,2-1,5 g/kg corp, calcul facut avand ca reper greutatea ideala spre care se tinde.
In ceea ce priveste compozitia in lipide a regimului, aceasta va fi  redusa, bineinteles, vorbind de un continut lipidic de aproximativ 40-50 de grame. In acesta cantitate avem in vedere si lipidele asa numite “invizibile”, adica cele care intra in componenta celorlalte alimente, cum sunt: laptele, branza, carnea, etc. Bineinteles, calculam si uleiul adaugat salatelor sau prepararii mancarurilor.
Din punct de vedere al glucidelor, regimul nostru hipocaloric va mai capata o caracteristica: va fi si hipoglucidic. Glucidele sunt primele formatoare ale stratului de grasime, desi, din punct de vedere caloric 1 g de lipid furnizeaza dublu (9,3 calorii), fata de 1 g glucid, care furnizeaza doar 4,1 calorii.  Astfel, vor fi suprimate dulciurile concentrate si reduse drastic toate fainoasele si painea.



Doar in conditii de internare in spital, in clinici de specialitate si desfasurate sub stricta supraveghere medicala, se pot practica si regimuri foarte restrictive. Aceste cazuri necesita imobilizare absoluta la pat, precum si, asa cum am mai spus, stricta supraveghere medicala,  fiind vorba de un aport caloric foarte redus.
Aceste regimuri* sunt:
1.Postul complet – caz in care bolnavul primeste doar 1500 ml ceai indulcit cu zaharina si vitamine administrate injectabil, caz in care bolnavul este absolut imobilizat la pat;
2.Regim cu 280 de calorii – bolnavul primeste zilnic 300 g branza de vaci;
3.Regim cu 400 de calorii – alcatuit din 250 ml lapte, 100 g branza de vaci, 100 g carne, 200 g mere, morcovi, dovlecei, albitura 100 g (sau alte legume cu 5% glucide = 500g);
4.Regim cu 600 de calorii – compus din lapte 250 ml, branza de vaci 100 g, carne slaba 150 g, mere 200 g, morcovi, dovlecei, albitura 100 g (sau alte legume cu continut de 5% glucide =500g).  

Pana la postarea unor exemple de meniuri recomandate in scopul pierderii in greutate ( regim "TIP" - cca 1000 calorii) in total echilibru cu sanatatea nostra, si respectand baza stiintifica prezentata in tratatele de specialitate, voi incerca sa exemplific celor interesati de ce este acest regim hipocaloric-hipoglucidic este singurul eficient, de la care putem astepta rezultate si in totala armonie cu starea de sanatate.

*"Tratat de dietetica", Prof. dr. doc. I.Mincu.

marți, 8 noiembrie 2011

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR SI MOTIVATIA



Practica medicala curenta a pus in evidenta faptul ca o persoana supraponderala se adreseaza unui consultant nutritionist din mai multe motive, si anume:

-fie obezitatea este asociata cu o alta boala: din aceasta categorie fac parte  frecvent diabetul, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza, guta, dislipidemia,  etc., iar boala asociata ii ameninta starea de sanatate;

-fie cantitatea de grasime depusa este asa de mare, incat afecteaza persoana din punct de vedere estetic;

-persoana supraponderala nu are nicio acuza subiectiva,  dar realizeaza influenta nefasta a depunerii de grasime pentru sanatate.

Cei care se incadreaza in ultima categorie, adica cei care sunt supraponderali si nu au acuze subiective, din nefericire, reprezinta procentul cel mai redus dintre cei care decid sa se adreseze unui specialist. Ei considera ca daca nu au inca un diagnostic, sunt in deplina stare de sanatate.
Urmand regulile clasice, dupa considerarea antecedentelor heredocolaterale (rudele de gradul I) si antecendentele personale (date fiziologice si patologice ale persoanei), conditii de viata si de munca, o importanta deosebita o are investigarea comportamentului alimentar.
Acesta cuprinde mai multe aspecte, si anume:
-ancheta alimentara;
-date despre actul alimentar;
-analiza altor regimuri alimentare, asa numitele “cure” anterioare si comportamentul sau fata de ele;
-analiza motivatiei ce determina comportamentul exagerat al aportului alimentar.
Ancheta alimentara isi propune sa determine media zilnica a ingestiei calorice zilnice, adica aportul caloric zilnic, dar si modalitatea de prelucrare a alimentelor. De asemenea este important de apreciat care sunt cantitatile de alimente ce compun meniul zilnic al supraponderalului, precum si preferintele sale alimentare. Toate aceste date vor completa o fisa care va fi ulterior prelucrata si calculata.
In evaluarea comportamentului alimentar s-au introdus si chestionare, orale sau scrise, metode destul de laborioase, care utilizeaza anumite proceduri si intrebari standard, dar si combinatii cu intebari “cheie”, prin care se verifica veridicitate rapsunsurilor.
Majoritatea datelor existente in literatura demonstreaza cresterea ingestiei calorice la persoanele obeze. Subiectivismul persoanei implicate insa ne va relata ca “s-a alimentat normal din punct de vedere cantitativ”, desi aportul caloric realizat va fi, dupa calcul, evident superior nevoilor nutritive. Se mai intalnesc si cazuri in care bolnavul furnizeaza raspunzuri false, regasindu-ne in situatia jalnica “adevarul doare”.
Decalajul intre “foame” si “satietate” sta la baza mecanismului de producere a obezitatii. Reusind sa demontam si sa indepartam orice forma de rezerva fata de adevaratul comportament, sustinand temeinic ca o problema recunoscuta este pe jumatate rezolvata, constientizand pericolul si agresivitatea obezitatii asupra starii de sanatate, vom reusi  sa sustinem persoana  implicata in actul terapeutic pe care il vom propune pentru pierderea in greutate.

joi, 3 noiembrie 2011

OBEZITATEA. PASUL 2

A avea un consilier bun in problema de slabit, e tot asa de important ca … ceea ce mancam!
Adevarat?!
Intradevar, printre mijloacele terapeutice folosite, psihoterapia trebuie sa fie instituita  si aplicata sistematic. Ea are in vedere modificarea anumitor obiceiuri alimentare si reeducarea comportamentului alimentar.
De asemenea, suportul psihologic va urmari crearea unor noi preocupari, care sa distraga individul supraponderal din preajma alimentelor si care sa-i mentina permanent vointa de a slabi.
Fara o cooperare bazata pe incredere si sinceritate intre individul interesat de a slabi si consilierul in nutritie, orice tentativa de a pierde kilograme va fi sortita esecului.

Deci, cooperarea deschisa si interesata a celor doua parti este decisiva pentru reusita!
In decursul acestei cooperari, prima etapa cuprinde o evaluare a starii de nutritie a individului, cu stabilirea cauzelor care au determinat vicierea comportamentului alimentar, precum si felul cum se manifesta acesta. Fara o colaborare sincera,  nu se pot evidentia anumite elemente particulare care trebuiesc demontate si inlocuite cu alte optiuni.

Aceste sunt elemente esentiale pentru a institui un tratament complet, corespunzator si in special pentru a-l urmari indeaproape.
Din punct de vedere practic, medicul trebuie sa obtina de la bolnav toate detaliile legate de comportamentul sau alimentar, sa controleze veridicitatea lor cu ajutorul celorlalti membrii ai familiei.
Impreuna cu bolnavul se vor analiza factorii care au provocat vicierea comportamentului alimentar. Persoana in cauza are un rol foarte important:  va furniza date legate de modul de viata, de munca, va detalia anumite obiceiuri si-si va recunoaste mici bucurii care-i dau satisfactii sau necazuri care-l framanta.

Etapa urmatoare presupune un examen clinic si biologic complex in urma caruia medicul reuseste sa faca un bilant al starii de sanatate sau de boala a individului. Impreuna vor puncta cauzele care au dus la cresterea ponderala. Medicul ii va explica cum a ajuns obez si in special ce trebuie sa faca pentru a slabi.
Interventia medicului in acest moment este capitala. El atentioneaza in modul cel mai ferm asupra factorilor sociali, economici, profesionali, familiali si individuali ce au avut impact asupra si au favorizat un comportament alimentar neadecvat.
Factorii sociali, economici si profesionali sunt mai greu influentabili sau deloc, in schimb factorii familiali si individuali por fi ameliorati cu succes. Intreg cercul vicios din obezitate trebuie interupt prin interventia a doua mari parghii:
            -regim alimentar restrictiv;
            -exercitii fizice.
De cele mai multe ori, din cauza existentei apetitului exagerat, apare nevoia de a-l inhiba cu ajutorul prescrierii de medicamete anorexigene.

Acestea fac parte din masurile de prima urgenta in tratamentul obezitatii. Ulterior se incepe un proces de rationalizare a actului alimentar, ca si a modului de viata, prin demontarea acestor factori care au contribuit la instalarea obezitatii.

Pana la atingerea greutatii ideale, slabirea va fi un proces continuu, dar ea va fi intrerupta de perioade de stationare. Acestea nu trebuie sa-l descurajeze pe individul in cauza. Orice castig in aceasta lupta trebuie evidentiat si trebuie folosit pentru a alimenta pe mai departe dorinta individului de a slabi, incurajandu-l si impulsionandu-l.

vineri, 28 octombrie 2011

OBEZITATEA. PASUL 1

Fie ca am reusit sau nu sa deslusim mecanismele de producere a obezitatii, slabirea ramane totusi un act mai dificil decat pare la prima vedere.

 Indiferent de factorii care au cauzat sau au facilitat depunerea de grasime, dincolo de ceaiuri de slabit si de pilule “minune”,  baza terapeutica a tratamentului a fost si ramane tratamentul dietetic.
Chiar si in tratarea obezitatii care s-a instalat in urma unor dezechilibre endocrine, tratamentul de baza este tot cel dietetic.
Si acest lucru este foarte clar, mai ales ca s-a demonstrat faptul ca, oricare ar fi cauza primara sau factorii favorizanti, obezitatea nu se instaleaza decat in urma unui aport caloric care depaseste nevoile energetice ale organismului.

Pentru a incepe sa mobilizeze grasimile din rezervele adipoase, este necesar ca balanta energetica sa fie negativa, adica ratiile calorice administrate vor fi reduse fata de necesitati, dar aceasta reducere, pe cat posibil, sa nu trebuie sa produca dezechilibre nutritive. Acesta este si principiul terapeutic fundamental in obezitate: transformarea dezechilibrului pozitiv pana atunci, intr-un dezechilibru energetic negativ.

Bineinteles, este necesar sa se cunoasca greutatea ideala la care trebuie sa ajunga in final si cerintele nutritive specifice ale persoanei implicate. Aceste cerinte sunt prezentate sub forma nevoilor energetice si exprimate in calorii.

Regimul alimentar clasic  prescrie un aport caloric de aproximativ 1100-1200 de calorii, aspectul calitativ al ratiei fiind si acesta foarte important, si foarte mult speculat de multitudinea de diete comerciale care ne sunt  prezentate peste tot (vezi  exemplul regimului TIP aici !).  

In acest context trebuie sa amintim faptul ca nu exista si nici nu cred ca se vor “descoperi” curand substante, indiferent din ce ar fi extrase ele care sa “arda” grasimea depusa. Singura modalitate de a “misca” aceste depozite consta in asigurarea unor nevoi energetice neacoperite de aportul alimentar. Numai astfel organismul apeleaza la propriile sale rezerve pe care le arde tocmai pentru obtinerea energiei de care are nevoie si este neasigurata.

Insusirea unei astfel de diete este posibila numai prin educarea continua a comportamentului alimentar al subiectului, prin promovarea unei alimentatii cat mai rationale si sanatoase, dar care intotdeauna implica si “rationalizarea” modului de viata.

miercuri, 26 octombrie 2011

DUMNEAVOASTRA AVETI CONTROLUL?!

  Obezul zilelor noastre - fie compatimit pentru eforturile zadarnice si bolile asociate suferintei sale, fie acuzat de iresponsabilitate - este omul la care situatia a scapat de sub control!
 “A slabi” a devenit astazi o problema aproape generala, preocupand pe toata lumea -  si pe cei cu o greutate superioara, dar si pe cei cu greutatea normala, de fapt  se adreseaza  omului obez adica cel a carui greutate actuala depaseste cu cel putin 20%  greutatea considerata ideala (stabilita printr-o  medie a greutatii  populatiei de aceeasi varsta si sex).
  Mentinerea greutatii corporale normale, una din functiile importante ale organsimului uman si care nu constituia o problema pana acum cateva decenii, a devenit o temere fata de care trebuie sa ne manifestam vigilenta.
 Factorii care participa la mentinerea greutatii normale sunt functionarea normala a metabolismului intermediar, un comportament alimentar normal, adecvat,  dar si un regim de activitate fizica rationala. Chestii pe care teoretic le stim. Undeva insa, gresim..
 Depunerea grasimii rezulta totusi fie din alimentele introduse in plus in organism, fie din cauza lipsei de miscare, a sedentarismului. Acest factor contribuie la depunerea grasimii chiar si in conditiile unei alimentatii normale deoarece nevoile energetice ale organismului sedentar sunt reduse, chiar si o alimentatie normala, rationala,   ducand in final la depunerea de grasime.
         In sustinerea ipotezei ca alimentatia in exces este sursa tesutului adipos  sta clasicul exemplu al oamenilor scheletici din lagarele de concentrare nazista, acestia (in lipsa excesului alimentar) sfidand atat predispozitia genetica, cat si constitutionala, sau dezechilbrul glandular, citat de multe ori de obezi.
        Obezitatea nu se instaleaza decat in conditiile unui aport alimentar crescut, care depaseste nevoile energetic reale ale organismului.
            Invatam candva in scoala ca “a slabi” este,  in final, matematica pura: ceea ce intra trebuie sa fie mai mic decat ceea ce iese. Cu timpul insa, lovindu-te de fel si fel de situatii realizezi ca “a slabi” depaseste faza cu matematica, si nu este chiar asa de simplu!  
          Dincolo de “matematica” aplicata, eu cred ca e important  sa ne insusim anumite notiuni cu privire la  comportamentul nostru alimentar, astfel incat sa  reusim sa devenim proprii nostri “consultanti in nutritie”, sa reusim sa avem optiunile cele mai  potrivite si sanatoase pentru noi.

duminică, 16 octombrie 2011

CAND SLABIM, NU NE GRABIM!


Daca secolul trecut “a fi grasa”, adica “grasa si frumoasa” - privita ca o calitate! - era caracteristica certa doar a celor instariti tradand indestularea, in ultimele decenii  asistam la o modificare a acestei sintagme.   De cele mai multe ori “a fi grasa” se traduce -  in cel mai bun caz - fie prin nepasarea celei/celui  in cauza, fie prin asimilarea unor concepte eronate despre “nutritie si dieta”.  Iar despre concepte eronate, asa zisele “mituri despre slabit”  e plina  lumea virtuala… 
De cele mai multe ori prosperitatea materiala este insotita in tan-dem de cresterea ponderala. Adica, individul in cauza, vrand-nevrand, prin “oferte” inedite cade in plasa celor care incep sa manance mai mult. Adica, cantitativ. Insa, nu de putine ori, ne intalnim in jurul nostru  cu situatia “mananc putin”.
 Colaborarea mea cu oameni care-si doreau sa slabeasca, oamenii ca-si impusesera un nou stil de viata, mai sanatos, m-a facut sa sesizez ca, singur fiind fata-in –fata cu problema slabitului, faci uneori greseli pe care nu le sesizezi.  Iata de ce e important ca atunci cand iti propui schimbarea atitudinii fata de supraponderabilitate, sa pleci la drum “in doi”, macar.  Altfel, esti pasibil de greseli, greseli pe care le repeti, nu le remarci ca sa le poti  indrepta, iar faptul ca nu exista rezultatele asteptate la testul cantarului, ne face sa ne pierdem increderea in noi.
Pentru ca vreau sa spun si sa subliniez chiar acest lucru, a avea incredere in propria persoana este capital atunci cand ne inscriem in cursa slabitului.
Citesc, (bloguri respectabile, deh!) urmatoarea stire: “cu pachetul de slabit  ”slabeste usor si fara efort” , “slabiti rapid”! Nu va entuziasmati! Nu este  ceea ce cautam: atunci cand slabim, de regula..…nu ne grabim! Graba e doar tertipul celor care vor sa vanda!! Doar daca vrem sa facem o cheltuiala inutila, si sa ne pacalim psihicul cu un alt mit, mit care in niciun caz nu o sa darame imaginea noastra din oglinda!
Daca de AZI  ne propunem sa slabim, avem la dispozitie exact atat timp…… cat ne-a luat sa ne ingrasam. Deci, daca slabim, in primul rand: nu ne grabim!!!

OBEZITATEA SI CAUZELE SALE

Etimologia cuvantului “obezitate” este de origine latina: “obesidas” , cuvant derivat de la verbul “a manca mult si lacom”=”ob edo, od edere”, adica a manca in exces.
In general, obezitatea apare ca urmare a dezechilibrului  generat intre aportul alimentar al individului si nevoile organismului sau.  Obligatoriu, ca factor extern descries in aparitia obezitatii vom gasi abuzul alimentar, iar ca factor favorizant predispozitia constitutionala. Cei doi factori nu pot fi izolati unul de celalalt, s-a demonstrat ca exista o dereglare a echilibrului functional normal existent in centrii hipotalamici (acolo unde se afla centrul satietatii si al foamei) ce are repercusiuni asupra comportamentului alimentar, care, la randul sau, devine abuziv si  produce tulburari endocrinometabolice ce influenteaza pozitiv progresia obezitatii.
In acest sens este celebru un studiu efectuat pe un lot de soareci care erau déjà obezi si la care s-a putut observa o accentuare a depunerii de grasime, studiu efectuat comparativ cu un alt lot de soareci ce aveau dimensiuni normale. Pe langa aceasta accentuare a depunerii de grasime s-a observant si o   incetinire in utilizarea stratului de grasime existent déjà, plus o crestere a cantitatii de hrana pe care o ingerau, astfel ca pana la urma, soriceii obezi  au facut si diabet.  Cercetatorii au redus cantitatea de hrana pe care o administrau soriceilor, iar acest lucru a dus la reducerea diabetului pana la disparitie chiar. Desi a fost privita ca o victorie asupra evolutiei sanatatii la acesti soricei, soriceii au ramas in continuare constitutional obezi.
De aici concluzia ca obezitatea realizata prin abuzul alimentar nu exclude de fapt influentele genetice, ci ea se produce tocmai in cazul in care supraalimentatia se intalneste cu predispozitita constitutionala.
 Obezitatea se intalneste mai des la femei, cu precadere in perioadele in care este simtita o “criza genitala”, si anume: la pubertate, in sarcina, la menopauza, atunci cand in organism au loc o serie de modificari neuroendocrine, psihice, sociale  toate sustinute si alimentar.
Alti factorii in aparitia si sustinerea obezitatii sunt:
-traumele psihice si nervoase: fie sub forma de  leziuni organice ale sistemului nervos (lovituri, raniri, etc.), fie sub forma atat de raspandita a zilelor noastre: stresul;
-consumul de alcool: se stie ca alcoolul consumat in cantitati acceptabile, moderate, mareste apetitul, dar  si ofera un aport suplimentar caloric care nu este de neglijat. In plus, consumul de alcool suprima utilizarea energetic a a stratului de grasime, favorizand depozitarea  directa a principiilor alimentare sub forma de tesut adipos;
-cauze endocrine: exista o serie de afectiuni in care obezitatea apare ca simptom, fiind descris  in literatura de specialitate un sindrom endocrin caracterizat prin hiperinsulinism, hipercorticism, hipogonadism si hipotiroidism.
Desi este privita ca o ''defectiune'' pur estetica, obezitatea  este de fapt, o afectiune a intregului  organism!
Am incercat sa consemnez,  succint, cauzele care produc cresterea ponderala. Citind printre randuri,  vom putea  sa intelegem mai bine intreg contextul, sa ne putem judeca singuri   si sa reusim sa schimbam din ”bine” in “mai bine” intreg comportamentul nostru alimentar.

joi, 13 octombrie 2011

DIETOTERAPIA SAU TRATAMENTUL DIETETIC AL BOLILOR

Cuvantul “dieta” provine din limba latina si  inseamna  toate elementele care influenteaza intr-un fel oarecare metinerea starii de sanatate:  aer, hrana, temperatura, exercitiu fizic, odihna, etc., deci,   intr-un cuvant, maniera omului de a trai, de a se adapta la mediul ambiant.

In ziua de azi, semnificatia  termenului “dieta” s-a restrans la notiunea  de “regim alimentar”, sensul lui fiind sinonim cu restrictia alimentara.
Dietoterapia  ca stiinta s-a dezvoltat in paralel cu progresele  inregistrate de celelalte stiinte biologice  ce au impact intre om si mediu care il inconjoara: biochimia, fiziologia, metabolismul intermediar, dar si alte ramuri ale medicinii.
Regimul alimentar are un rol important in tratamentul dietetic al multor boli: diabet, hipertensiune arteriala, dislipidemia, obezitatea, ulcerul gastric, colecistita, hepatita, etc.
Alimentatia dietetica este de fapt o alimentatie rationala care prin utilizarea unor procese tehnologice specifice, ori sau prin restrictia sau simpla limitare a unor alimente stabilite in context cu sexul, varsta, munca depusa, starea de boala, etc,  contribuie la ameliorarea sau vindecarea bolii. Modificarile aduse prin regimul alimentar instituit trebuie sa aiba in vedere  insa mentinerea echilibrului nutritional.
Dietoterapia are in ca obiectiv  nu numai afectiunea existenta la nivelul unui  organ sau sistem, ci ea se adreseaza intregului organism. Astfel, in aplicarea sa, dietoterapia trebuie sa  respecte urmatoarele principii generale*:
1.                             -Dieta aplicata -preventiva sau curativa-  trebuie sa fie conforma cu principiile alimentatiei rationale;
-               -Dieta trebuie adaptata obiceiurilor si preferintelor alimentare ale individului si va tine seama  seama de interrelatiile dintre om si mediul ambiant;
               -In prescrierea unei diete se va tine seama de toti factorii de comportament: starea emotionala, starea culturala, profesionala, sociala, etc., deoarece o dieta incorect adaptata va avea repercusiuni negative asupra personalitatii individului;
                 -Tulburarile nutritionale sau metabolice ce insotesc boala de baza vor fi tratate concomitent cu acesta;
-               -Prepararea alimentelor va fi facuta cat mai simplu, fara a se renunta insa la rafinamentele gustative. Se va exclude tot ce este nociv in gastrotehnie, fara insa a se prepara o mancare fara gust.
    -In aplicarea sa, dietoterapia nu trebuie sa suprime placerea de a manca si nici obiceiurile alimentare, atunci cand acestea nu sunt nocive organismului, fiind total gresit sa se considere ca rolul dietoterapiei este doar satisfacerea nevoilor naturale.
     Rolul dietoterapiei nu trebuie subestimat, dimpotriva, ar trebui intensificata  educatia alimentara a omului prin toate mijloacele, astfel incat el insusi sa devina, dupa o vreme, artizanul propriului  regim alimentar, in echilibru cu nevoile sale si adaptat afectiunilor sale. Spun asta deoarece, pentru unele boli, dietoterapia este singurul remediu, iar in spitale, adesea peste 50% din tratamentul administrat este cel dietetic.


*sursa: R., Paun, Tratat de MEDICINA INTERNA, 1986.

marți, 11 octombrie 2011

GREUTATEA IDEALA


Raportat la nivelul actual al cunostintelor, este greu sa consideri o formula “idela” utilizata pentru calculul unei “greutati ideale”, cand nu ai in vedere si contextul clinic general al persoanei respective.
Un examen fizic general intotdeauna aduce completari pretioase in cadrul evaluarii starii de nutritive prin  masurarea pliului cutanat, cirumferintei abdominale, determinarea masei tesutului adipos si indicele abdomino-fesier.
Totusi, in activitatea practica sunt folosite mai multe metode pentru determinarea greutatii ideale:
Indicele de Masa Corporala (IMC) sau BMI (din engleza, Body Mass Index) reprezinta in sine o formula  teoretica de calcul a greutatii corporale:
                                                          IMC = G/I2   
unde: IMC va fi Indicele de Masa Corporala;
G= greutatea actuala a persoanei, masurata in kilograme;
I= Valoara inaltimii calculata la patrat (IxI).
Valoarea IMC ne da date asupra aprecierii greutatii corporale si incadrarea  in una din cele 3 mari categorii:  subponderal, normoponderal si supraponderal, cu limita maxima ce separa greutatea normala de supraponderabilitate de 27 pentru barbati si 25 pentru femei.
O valoare situata intre 20 si 25 ne da indicii de normalitate a greutatii la femei, la barbati valoarea maxima a normalitatii fiind 27. Sub 20 ne ragasim in segmental subponderabilitatii, iar peste 25-respectiv 27 in segmental supraponderabilitatii.
            Binenteles ca nu este  formula perfecta sau, ea poate fi  perfectibila, doar ca este cea mai utilizata in practica.  Valorile sale sunt pur teoretice si se bazeaza pe studii  epidemiologice efecuate pe mase mari de populatie, urmarindu-se corelatia directa a populatiei respective cu speranta de viata  inregistrata in zona studiata.
Formula este o apreciere stricta a greutatii corporale, fara a se tine seama de alti parametri, cum ar fi varsta  sau, si mai important, starea clinica. Cei doi factori scosi din acest context genereaza de multe ori rezultate false: cazul celor cu dezvoltarea exagerata a masei mulsculare – body building, adica masa de tesut muscular mult crescuta peste medie,  sau cei cu retentie hidrosalina. Asa ca, pentru o apreciere avizata este necesar examenul fizic complet, care va face distinctia intre fiziologic si patologic.
Din proprie experienta pot spune ca multa lume nu se doveste satisfacuta de rezultatul acestei evaluari rapide a masei corporale.  Consideratiile pur estetice cat si popularizarea intensa prin mijloace mass-media  a lipsei tesutului adipos au dus la nemultumirea fata de propria “imagine” a adolescentelor si tinerelor femei, manifestata de cele mai multe ori prin dorinta expresa de “a slabi”, chiar daca se incadrau cu succes in categoria persoanelor cu greutate normala.

Alta formula de calcul al greutatii ideale este Formula lui Lorentz, o formula clasica si  mult utilizata in Europa care, prin simplitatea ei, s-a impus in toata lumea:
   G= I – 100 – (I-150)/4
unde:
 G = greutatea in kilograme,
 I = inaltimea in centimetri.

Alta metoda de a calcula valoarea greutatii ideale este utilizarea formulei de calcul folosita de “Asigurarile Metropolitane din New York”, formula derivate din formula lui Lorentz dar mai completa,  ce utilizeaza in plus varsta si este separata ca mod de calcul pentru cele doua  sexe, astfel:
Formula pentru barbati:
                                      Gi = 50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4
unde:
 Gi = greutatea ideala, calculate in kilograme;
I= inaltimea, masurata in metri;
V= varsta, masurata in ani.
Utilizata pentru femei, formula se inmulteste cu indicele 0,9:
                                       Gi = [50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4] x 0,9.
Formula este utilizata numai pentru aflarea greutatii ideale la adulti. Ea a fost imbunatatita fata de formula lui Lorentz care, indiferent de varsta si sex, la aceeasi inaltime exprima aceeasi greutate ideala, ceea ce contravine cunostintelor de fiziologie.
Alta posibilitate de aflare a greutatii ideale este formula lui Broca, o formula mai veche si destul de simpla, formula care nu mai este acceptata azi in practica medicala, dar simplu de retinut si aplicabila imediat:
                                        Gi= I -100
Unde I este inaltimea masurata de data asta in centimetri.
In practica de zi cu zi se mai utilizeaza si tabelele cu greutate medie ideala a adultului, si ele impartite pe cele 2 sexe si care au in vedere diferente de varsta calculate din 5 in 5 ani, si  utilizate, de asemenea,  tot cu o relativa valabilitate.
Teoretic, se considera ca un individ este obez atunci cand greutatea sa depaseste 20% din greutatea ideala. Cei carora greutatea depaseste valoarea greutatii ideale cu procente cuprinse intre 10 si 20%, sunt etichetati ca “SUPRAPONDERALI” – deci, nu obezi!

duminică, 9 octombrie 2011

ALIMENTATIA SI CIVILIZATIA

Alimentatia este un act psiho-social: ne strangem in jurul mesei cand motivul este impartasirea bucuriei, dar ne strangem in jurul mesei la durere...
Problema  impactului alimentatie asupra sanatatii a fost mereu si ramane una de actualitate.
Marea problema a preocuparilor practicilor medicale este problema alimentatiei omului sanatos, ea avand caracter profilactic pentru o serie de boli, declarate ca boli ale civilizatiei actuale: obezitatea, dislipidemiile, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, dar si boli hepatice, renale, boli infectioase,  etc.
Schimbarile in timp ale alimentatiei sunt datorate multor factori dintre care cei citati in literatura de specialitate sunt: geografici, clima, geobotanica, geozoologia, adica un cocktail de factori ce alcatuiesc substratul social-economic.
In ziua de azi, civilizatia a dus la schimbari importante ale alimentatiei: stresul, sedentarismul si industria alimentara ce produce alimente  cat mai rafinate, prefabricate, concentrate,  ne-au “robotizat” preferintele alimentare, facandu-ne sa consumam mai mult decat trebuie  “produsele civilizatiei”, uitand de  nevoile de baza ale organismului si implicit, de sanatatea noastra.
Asa cum am spus si la inceput: alimentatia este un act psiho-social: ne strangem in jurul mesei si la durere si la bucurie,  dar mai ales “mancam” si “preferam”.
“Ne alimentam in raport cu un ecran senzorial in care traditia, obiceiurile, educatia joaca un rol important,  pe de-o parte superior si superficial: vederea, gustul si mirosul, pe de alta parte profund: digestia si reflexul de saturare. Cele superficiale ne fac sa ne alegem alimentele si se gasesc la originea valorii simbolistice a alimentului. De fapt omul inainte de a consuma alimentul, consuma simbolul lui.”*
Problema se pune  intre ceea ce mancam si cum ajungem sa ne simtim ne simtim in propria nostra piele! De sanatate nici nu mai vorbim...


* I. Mincu, Tratat de dietetica

miercuri, 5 octombrie 2011

MODA IN ALIMENTATIE

In ziua de azi, "moda" in alimentatie s-a schimbat....
Alimentatia in sine pare sa nu mai fie asa  importanta, importanta e DIETA!
E la moda si se poarta NUTRITIA! Nu mai vorbim de inflatia de nutritionisti si sfaturile acestora!! Ori reguli sau mituri mai mult sau mai putin célèbre.
Alimentatia e privita azi, mai mult ca oricand,  ca valoare-indicator pentru  statutul social al individului. Nu atat cat priveste compozitia de baza, ci mai mult “eticheta”. Optiunea fiecaruia privind obiceiurile alimentare dintre noi tine de statut, dar tine si de gradul de cultura. Vrem etichete, mai mult sau mai putin “bio”, atunci ne hranim cu ele...
E si alimentatia o moda. Ea a evoluat de la simplitate  pana la rafinament, chiar  opulenta - afisata nu rareori. Nu mai vorbesc de fenomenul de globalizare, care, in esenta nu pare un lucru rau.  Slow-food-ul impotrivindu-se fast- food-ului  scoate insa la iveala  dizolvarea cultului mesei la romani.
Cum sa ne protejam sanatatea prin alimentatie?! ? Nicidecum alimentandu-ne rational, ci apeland la o CURA! Oricefel de cura! In toamna asta, care a inceput déjà, se poarta cura de struguri, cura cu gutui, cura cu pere…  Ma tem sa nu urmeze cura cu zacusca…

marți, 4 octombrie 2011

ALIMENTATIA SI SANATATEA

Cunoscuta de cand lumea, interrelatia “alimentatie-sanatate” in sens pozitiv a fost mentionata de Hippocrate (“Faceti ca alimentele sa va fie medicamente, iar medicamentele sa va fie alimente!”) in urma cu 2500 de ani, desi, cu mult inainte (anul 4000 i.e.n.), vechii egipteni sustineau  ca “hrana este sursa tuturor relelor”. 
De abia astazi, cand ne putem lauda  cu multele descoperiri stiintifice, incluzand epigenetica, reusim sa descifram stiintific influentele reale ale alimentatiei asupra evolutiei biologice a omului (epigenetica studiaza  fenomenele biochimice care sunt implicate in exprimarea acidului dezoxiribonucleic intr-o alta  maniera, din cauza fie activarii, fie reprimarii anumitor gene, dar fara a provoca modificari la nivelul secventei genice).
Mai mult, in ultima vreme cercetarea  in domeniul nutriţiei a trecut  de la igiena alimentatiei,  epidemiologie şi fiziologie, la biologie moleculară şi genetică, luand naştere nutrigenomica,  ramura ce promoveaza un concept nou: identificarea efectelor pe care un produs alimentar le are asupra fiecărui individ în parte.
Daca folosirea internetului acum 20 de ani reusea sa raspunda multor intrebari ale utilizatorilor  sai, acum, cand toata lumea a devenit din ce in ce mai dependenta de net, raspunsul la intrebari nu mai vine asa de usor, in unele cazuri, din ce “rasfoiesti” mai multe site-uri, semnalezi apartia a numeroase controverse.
Legat de dietoterapie cumulez experienta a multor ani de experienta clinica.
          Provocarea sa-mi deschid acesta “fereastra” dainuie de mult,  gandind ca ar fi  bine   sa impartasesc din experienta mea.
           In fond, de ce nu?!





luni, 3 octombrie 2011

Dincolo de SABLOANE in alimentatia de zi cu zi

Mereu acelasi sablon: mananca sanatos! Sau: slabeste sanatos!

Suntem interesati sau ne imaginam cel putin, cum se compune  “dieta ideala”, una care sa corespunda tuturor...
 Din pacate, si asta este tot ca un sablon…
S-a stabilit ca, intre anumite limite, aceeasi stare de nutritie se poate atinge de mai multi subiecti care apeleaza la stiluri de alimentatie diferite.
        Suntem unici, in felul nostru, avem o structura morfofunctionala unica, o personalitate specifica, o dinamica fizica particulara adica termeni care implica un regim alimentar particular.

Ce ne ofera alimentatia in afara de proteine, glucide si lipide?!
Alimentatia trebuie sa ne confere satisfactie, implinire interioara. Chestiune de optiuni, iar optiunea noastra depinde de factori de stres, factori sociali si financiari, economici si nu in ultimul rand de educatie.

In fond, oricat ne-am fi dorit de mult sa ne alimentam rational eu cred ca fiecare dintre noi avem momente bune cand toate lucrurile merg bine, ne simtim bine in pielea noastra si putem gestiona totul cu usurinta, dar si momente  mai grele, cand  nu mai suntem asa siguri de toate, cand esecuri de orice fel ne fac stingheri, devenind prizonieri in propria carapace, alimentandu-ne mai mult emotional.

        Asta e momentul cand alimentatia noastra devine “supapa de reglare” a propriilor nemultumiri, insatisfactii – fie ca vorbim aici de sfera profesioanala: stresul de la serviciu, suprasolicitarea, etc., fie ca e vorba de planul emotional-afectiv: nesiguranta relatiei cu partenerul de cuplu, dominatia, neintelegeri trecatoare sau majore. Intr-un cuvant -suferinta. De orice fel.

Asta e si momentul cand alimentatia  scapa de sub control. Uneori nu mai dam importanta momentului in sine, sau drumul pe care pornim e asa de lung ca rareori ne vom da seama de asta.

 Doar la sfarsit, cand ne vom intreba: ce sa mananc, ca sa slabesc?!

...in loc de "BUN GASIT"!

          In loc de "BUN GASIT" am sa citez ceva mai suculent, zic eu:  Pavlov spunea:  ‹‹alimentatia este cel mai important factor de mediu extern care influenteaza organismul››.
       Alimentatia rationala ramane una din pietrele fundamentale ale prosperitatii biologice ale organsimului uman si ale starii de starii sale de sanatate. 
        Alimentatia abuziva (consumul exagerat de glucide, grasimi, corelate cu nocivitatea dovedita a alcoolului, cafelei si nicotinei ) ne obliga sa recunoastem ca este vorba de un impact negativ intre om, pe de-o parte,  si factorii nocivi alimentari, pe de alta parte.
       Acest impact are loc de cele mai multe ori sub forma acelor avataruri ale zilelor noastre prospere care sunt festinurile gastronomice, amplificate de coloratura bahica, de savoarea nicotinei si de placerea aburinda a cafelei. 
       Neindoielnic,  toti am trait astfel de momente, practic nu putem eluda existenta si  chiar menirea lor in viata noastra.  Important este sa nu le prelungim peste limita intensitatii la care placerea se transforma in suferinta,  peste limita frecventei la care organismul, initial stimulat, cedeaza, devenind bolnav”
        Prof. Dr. Doc. Iulian Mincu
        Atat de mult mi-a placut!!!