GREUTATEA IDEALA

Raportat la nivelul actual al cunostintelor, este greu sa consideri o formula “idela” utilizata pentru calculul unei “greutati ideale”, cand nu ai in vedere si contextul clinic general al persoanei respective.

Un examen fizic general intotdeauna aduce completari pretioase in cadrul evaluarii starii de nutritive prin  masurarea pliului cutanat, cirumferintei abdominale, determinarea masei tesutului adipos si indicele abdomino-fesier.

Totusi, in activitatea practica sunt folosite mai multe metode pentru determinarea greutatii ideale:

Indicele de Masa Corporala (IMC) sau BMI (din engleza, Body Mass Index) reprezinta in sine o formula  teoretica de calcul a greutatii corporale:

                                                          IMC = G/I²   

unde: IMC va fi Indicele de Masa Corporala;

G= greutatea actuala a persoanei, masurata in kilograme;

I= Valoara inaltimii calculata la patrat (IxI).

Valoarea IMC ne da date asupra aprecierii greutatii corporale si incadrarea  in una din cele 3 mari categorii:  subponderal, normoponderal si supraponderal, cu limita maxima ce separa greutatea normala de supraponderabilitate de 27 pentru barbati si 25 pentru femei.

O valoare situata intre 20 si 25 ne da indicii de normalitate a greutatii la femei, la barbati valoarea maxima a normalitatii fiind 27. Sub 20 ne ragasim in segmental subponderabilitatii, iar peste 25-respectiv 27 in segmental supraponderabilitatii.

            Binenteles ca nu este  formula perfecta sau, ea poate fi  perfectibila, doar ca este cea mai utilizata in practica.  Valorile sale sunt pur teoretice si se bazeaza pe studii  epidemiologice efecuate pe mase mari de populatie, urmarindu-se corelatia directa a populatiei respective cu speranta de viata  inregistrata in zona studiata.

Formula este o apreciere stricta a greutatii corporale, fara a se tine seama de alti parametri, cum ar fi varsta  sau, si mai important, starea clinica. Cei doi factori scosi din acest context genereaza de multe ori rezultate false: cazul celor cu dezvoltarea exagerata a masei mulsculare – body building, adica masa de tesut muscular mult crescuta peste medie,  sau cei cu retentie hidrosalina. Asa ca, pentru o apreciere avizata este necesar examenul fizic complet, care va face distinctia intre fiziologic si patologic.

Din proprie experienta pot spune ca multa lume nu se doveste satisfacuta de rezultatul acestei evaluari rapide a masei corporale.  Consideratiile pur estetice cat si popularizarea intensa prin mijloace mass-media  a lipsei tesutului adipos au dus la nemultumirea fata de propria “imagine” a adolescentelor si tinerelor femei, manifestata de cele mai multe ori prin dorinta expresa de “a slabi”, chiar daca se incadrau cu succes in categoria persoanelor cu greutate normala.

Alta formula de calcul al greutatii ideale este Formula lui Lorentz, o formula clasica si  mult utilizata in Europa care, prin simplitatea ei, s-a impus in toata lumea:

   G= I – 100 – (I-150)/4

unde:

 G = greutatea in kilograme,

 I = inaltimea in centimetri.

Alta metoda de a calcula valoarea greutatii ideale este utilizarea formulei de calcul folosita de “Asigurarile Metropolitane din New York”, formula derivate din formula lui Lorentz dar mai completa,  ce utilizeaza in plus varsta si este separata ca mod de calcul pentru cele doua  sexe, astfel:

Formula pentru barbati:

                                      Gi = 50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4

unde:

 Gi = greutatea ideala, calculate in kilograme;

I= inaltimea, masurata in metri;

V= varsta, masurata in ani.

Utilizata pentru femei, formula se inmulteste cu indicele 0,9:

                                       Gi = [50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4] x 0,9.

Formula este utilizata numai pentru aflarea greutatii ideale la adulti. Ea a fost imbunatatita fata de formula lui Lorentz care, indiferent de varsta si sex, la aceeasi inaltime exprima aceeasi greutate ideala, ceea ce contravine cunostintelor de fiziologie.

Alta posibilitate de aflare a greutatii ideale este formula lui Broca, o formula mai veche si destul de simpla, formula care nu mai este acceptata azi in practica medicala, dar simplu de retinut si aplicabila imediat:

                                        Gi= I -100

Unde I este inaltimea masurata de data asta in centimetri.

In practica de zi cu zi se mai utilizeaza si tabelele cu greutate medie ideala a adultului, si ele impartite pe cele 2 sexe si care au in vedere diferente de varsta calculate din 5 in 5 ani, si  utilizate, de asemenea,  tot cu o relativa valabilitate.

Teoretic, se considera ca un individ este obez atunci cand greutatea sa depaseste 20% din greutatea ideala. Cei carora greutatea depaseste valoarea greutatii ideale cu procente cuprinse intre 10 si 20%, sunt etichetati ca “SUPRAPONDERALI” – deci, nu obezi!