luni, 9 septembrie 2013

DEFICITUL (LIPSA) DE CALCIU



 Dintre toate elementele minerale, de calciu avem nevoie in cea mai mare cantitate: 1.000-1.500 grame, la un adult.
Raportat la greutatea corporala, necesarul de calciu este mult mai mare la copii si adolescenţi, dacat la adulti. La femei - menstruatia, menopauza  si maternitatea  sunt  stari fiziologice care maresc nevoia de calciu.  Femeia gravida cedeaza o parte din calciul ei fatului, iar daca aportul e insuficient se produce spolierea organismului, adica mamica pierde calciu si din structura oaselor sale, expunandu-se la decalcifiere, spasmofilii, crampe musculare. Nu degeaba se zice în popor că fatul isi ia calciu exact cat ii trebuie lui, chiar daca mamica gravida nu iși suplimenteaza aportul acestui mineral!
In conditiile unui metabolism normal si a unei alimentatii echilibrate,  un organism sanatos isi mentine nivelul de calciu in conditii normale prin alimentatie.  Dintre toate alimentele, laptele si branzeturile reprezinta cea mai importanta sursa de calciu, atat prin faptul ca acestea contin cantitati mari de calciu,  dar si pentru faptul ca intrunesc conditiile de compozitie favorabile absorbtiei si utilizarii metabolice.

Aceste conditii sunt:
- raportul calciu-fosfor foarte bun (Ca/P – supraunitar),
- prezenta vitaminei D și a lactozei,
- absența fitatilor, oxalatilor si a celulozei.
            De aici  deriva combinatia intre calciu si vitamina D3:  ea stimuleaza absorbtia intestinala a calciului dar si a fosforului  precum si depunerea acestora in oase. In cazul de  insuficienta a acestei vitamine, calciul, chiar daca este prezent in alimentele ingerate, ramane indisponibil organismului si  se elimina in cantitati mari prin materiile fecale.
In ceea ce priveste combaterea deficitului de calciu dietoterapiei ii revine un rol foarte important, de multe ori carenta acestui mineral putand fi indepartata doar prin dieta.
Trebuie  avut in vedere de la inceput faptul ca aportul oral de calciu este limitat ca eficienta, intrucat exista o diferenta intre aportul calculate de calciu la ingerare si absorbtia acestuia, randamentul fiind scontat la un procentaj de 40%. Pentru a creste procentul absorbtiei de calciu, este necesar sa avem  un consum foarte ridicat, deci acest lucru devine dificil  de obtinut  daca recurgem strict unilateral la dietoterapie.
Carenta calcica secondata de scaderea aportului de vitamina D trebuie sa aiba in vedere consmul de alimente bogate in acesta vitamina, cum sunt: galbenusul de ou, unt, laptele de vaca, sardele, ulei din ficat de morun, ciuperci. Regimul se adapteaza in functie si de preferintele dumneavoastra, de toleranta individuala, de pierderile de calciu  cauzate de procesarea alimentelor, de prezenta promotorilor absorbtiei intestinale – cum sunt:  acidul citric continut de fructe, lactoza din lapte, proteinele - toate favorizeaza absorbtia calciului.
            De cealalta parte stau fitatii, fosfatii, oxalatii, zincul si grasimile in cantitate mare – toate acestea impiedica absorbita calciului – deci atentie la asocierea alimentelor: degeaba alegem alimente care contin calciu, de exemplu spanacul – cantitatea mare de oxalati pe care ii contine acesta, leaga o parte din calciul existent pe care il fac indisponibil pentru absorbtia intestinala. Acelasi exemple le mai gasim si la unele legume si fructe care, desi contin o concentratie relative ridicata de calciu, acestea nu-l pot furniza in totalitate,  acesta fiind legat de fibrele alimentare.
De aceea se vor prefera produsele alimentare care prin componentele lor nutritive pot favoriza absorbtia si activitatea calciului la nivel tisular, adica vitamina A – prezenta indeosebi in cascaval, branza cu smantana, ficat, untura de peste, vitamina C- prezent indeosebi in legume si citrice (atentie, fibrele vegetale liminteaza absrbtia calciului, cum sunt taratele, graul nedecorticat, produsele cerealiere cu un grad redus de rafinare!), vitamina F- prezenta in germeni de grau, uleiurile vegetale, uleiul din ficat de peste, Fierul – prezent in ficat, carne, ou integral, fructe uscate, manganul – prezent in cartofi, banana, lapte, carne, ficat, magneziu si vitamina D.
 Tot pentru o mai buna corectie, folositi cu incredere apele minerale potabile bogate in acest mineral cum sunt: Borsec-ul (20,65mEq/l), Biborteni-ul (12,5)Vittel-ul (29.5), etc.
Pentru ca eficienta dietoterapiei sa fie cat mai mare posibil, trebuie sa luati in considerare si alte aspecte, si anume alimentarea in conditii de calm si bunadispozitie, ambient placut (stresul scade absorbitia intestinala a calciului), consumul de alcool de orice fel, tratamentul cu medicamente anticonvulsivante, tratamentul cu medicamente antitinflamatoare cum este cortizolul.
De asemenea eliminarea din alimentatie a bauturilor racoritoare carbogazoase, mai ales a celor ce contin acid fosforic (genul Cola!), cafeaua in cantitate mare si sarea din alimentatie – au un rol important in corectia calciului.
           Nu trebuie uitat efectul benefic al expunerii la soare, prin care vitamina D din piele sporeste absorbtia calciului alimentar.
Verificarea eficientei corectiei calciului se face prin disparita manifestatilor clinice –insa in cazul osteoporozei acestea lipsesc, insa  putem urmari eficienta  prin normalizarea paramentrilor paraclinici si de laborator. Pe parcursul terapiei se urmareste calciuria, lunar la inceput, apoi la 2-3 luni. Ea nu trebuie sa depaseasca 250 mg/zi. Calcemia nu este de urmarit. In practica medicala curenta se evalueaza fractiunea ionica a calciului seric. Se are in vedere  ca magneziemia (concentratia magneziului din sange) sa atinga parametrii fiziologici. 
Să nu uitam, insa, ca orice corectie a nivelului de calciu trebuie sa aiba ca punct de plecare un control medical avizat!




miercuri, 2 mai 2012

DIETA KETOGENICĂ



Dieta ketogenică -deși foarte des vehiculată în ultima vreme, nu este deloc un tip nou de dietă. Acest concept dietetic fost aplicat în practica medicală  încă de la începutul secolului  trecut  (1911, Franța), dar strict  în pediatrie, găsindu-și utilitatea în tratarea cazurilor de epilepsie -cazuri rebele la tratamentul medicamentos obișnuit.  

Din punct de vedere al conținutului în principii alimentare acest tip de regim este hiperlipidic- având un conținut crescut de grăsimi,  normoprotidic – conținut echilibrat de proteine (raportul dintre acestea două  fiind de 4:1)  și   drastic hipoglucidic.

Principiul acestei diete se bazeză pe faptul că,   în condițiile unui aport insuficient de glucide (combustibilul utilizat în mod natural)   organismul uman începe să metabolizeze o cantitate crescută de grăsimi. Secundar,  apare așa-numita stare de  cetoză - stare cauzată de eliberarea produșilor de metabolism a lipidelor.  

Deoarece ca efect al aplicării acestei intervenții dietetice se obține și scăderea în greutate, acest regim a fost preluat și de cei interesați pentru reducerea depozitelor de grăsimi. 

Aprobată de forumuri științifice medicale pentru rolul sau în scăderea frecvenței crizelor epileptice la copii, dieta originală  este nerecomandată adulților care doresc scăderea ponderală doar, nefiind nelipsită de riscuri şi complicatii. Din nefericire, acestea nu se constată imediat, ci ele se pot manifesta după un  termen lung.

Din aceste considerente, în multe medii interesate de acest aspect, se vehiculează  dieta Atkins - o dietă controversată și ea,  fiind,  de fapt, o adaptare a principiului dietei ketogenică, mai puțin restrictivă și mai potrivită aplicării  la adulți.

Obținerea rezultatelor de scădere a rezervelor de grăsime, variază de la caz la caz,  însă aplicarea acestei diete nu este lipsită de riscuri. Este foarte utilizată în mediile ce se ocupă cu construcția și modelarea musculară, culturism, etc.,  cu un raport între principii lipide/proteine de 2:1.

Depinde foarte mult  de starea de sănătate a individului în cauză, de nivelul de activitate fizică desfășurată, fiind întotdeauna nevoie de corectare a aportului cu elemente minerale si  vitamine.

Complicațiile manifestate privesc alterarea a metabolismului intermediar, modificarea echilibrului acido-bazic, dereglarea secreției de insulină,  stresul renal și hepatic creat,   creșterea nivelului de colesterol, afectarea sănătaţii colonului, hipocalcemia,  dar și alte simptome imediate şi trecătoare, cum sunt:  constipație,  tulburări de vedere, amețeli, dureri de cap, etc.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

REGIMURI HIPOCALORICE MODERATE



O problemă reală există și atunci cînd regimul dietetic prescris nu poate fi respectat  din  diferite cauze. Una dintre cele mai serioase și importante o reprezintă  starea de sănătate, respectiv prezența altor  afecțiuni. 
În acest caz se impune instituirea unui regim hipocaloric moderat.

Astfel,  un regim de slăbit corect  ar  trebui să prezinte  următoarele caracteristici:  să fie: hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic normoproteic si hiposodat.  Atunci când vorbim de obezitate –în adevăratul sens al cuvântului, deci nu ne referim la supraponderabilitate!- regimul trebuie aplicat trebuie să fie aplicat cît mai exigent, drastic.
Dar, există situații întâlnite în practica de zi cu zi care ne împiedică de la strictețea cu care trebuie pus în aplicare.

Dacă de obicei prescripția calorică se situează în jurul valorii de  1100-1200 calorii, în acest caz un regim moderat poate cuprinde 1600-1800 de calorii, de la caz la caz. În aceste situații ritmul de slăbire va fi  unul mai lent, curba scăderii ponderale apreciate fiind, de asemenea, lentă. 

Dezavantajul unui astfel de regim rezidă în întârzierea apariției rezultatelor rapide urmată adesea de renunțarea la a-l respecta, tocmai din cauza faptului că rezultatele apar mai timid, nu sunt foarte conturate, iar individul în cauză iși pierde voința și încrederea.
Avantajul unui astfel de regim însă îl reprezintă faptul că el poate fi urmat în condițiile unei activități absolut normale, care implică prezența la serviciu, îndeplinirea diferitelor activități specifice acasa, etc.
Iată câteva exemple de astfel de regimuri hipocalorice, foarte cunoscute în acest domeniu.
Regimul lui Azerad, din Franța, recomandă regimul în zig-zag, care are la bază regimul lui Antoine:
  • Luni: legume;
  • Marți: carne;
  • Miercuri: ouă;
  • Joi: lapte;
  • Vineri: pește;
  • Sâmbătă: fructe;
  • Duminică: regim liber.

Regimul nu indică cantitățile alimentelor, așa cum ar fi normal. Este un regim monoton, care se bazează pe faptul că un organismul deja constrâns prin indicarea doar unui anumit fel de aliment, va reacționa bine, monotonia alimentară neatrăgând după sine excesul alimentar.
Căt de eficient poate fi acest regim, depinde de fiecare individ în parte și de particularitățile sale.




Dr. Maximilian Bicher-Brener, cunoscut medic de origine elvețiană,  pionier in cercetarea în domeniul nutriției și dieteticii umane, find chiar un revoluționar în acest sens,   recomandă următorul regim pentru cura de slăbire:

  • Luni: post absolut sau 400 calorii din fructe și legume;
  • Marți: suc de fructe și de legume (500 de calorii) sau 750 g fructe;
  • Miercuri: 800-1000 calorii  furnizate tot din fructe;
  • Joi: 1300-1400 calorii din fructe și legume;
  • Vineri: față de ziua de joi se adaugă un supliment de 1 pahar lapte ecremat și 50 grame de brânză;
  • Sâmbătă și duminică: regim complet de 2000 de calorii, sărac în grăsimi și sare.

Regimul acesta necesită repaus în general, și repaus la pat în primele două zile. Nu numai că nu este folosit, dar nu are nicio rațiune din punct de vedere medical, slăbirea chiar dacă se realizează fiind de scurtă durată – se observă  diferența dintre numărul de calorii prescise luni și sîmbăta-duminica, ca și compoziția preponderentă in glucide a regimului, în primele zile ale sale.


miercuri, 18 aprilie 2012

REGIMURI DE SLABIT - POSTUL ABSOLUT




Rezultatul multiplelor controverse și a variatelor abordări, regimul dietetic în obezitate îmbracă multe teorii, care mai de care mai înșelătoare.

Un lucru rămâne însă cert: principiul de bază al regimul de slăbit trebuie sa țină cont de solicitările fiziologice ale organismului. 
Adică, oricât de mult ne-am dori, starea de sănătate este și trebuie pusă mereu pe primul loc, chiar și atunci când la mijloc e pusă valoarea  noastră estetică.

Contraindicațiile pur medicale ale curei de slăbire sunt: tuberculoza pulmonară, diverticulita, boala Addison, ileita regională, colita ulceroasă, psihozele acute depresive, insuficiența renală avansată, vârsta înaintată și accesele de gută.

Postul absolut este admis pentru scurtă durată în unele cazuri de obezitate refractară la regimul hipocaloric obișnuit. În cazul persoanelor care, deși își respectă regimul,  organismul nu reacționează așa cum s-ar aprecia,  specialistul le poate  recomanda postul absolut. 

Bineînțeles, aceste  cazuri sunt absolut fundamentate medical  și  impun internarea în unitatea spitalicească. Un bolnav spitalizat cheltuiește, în medie, 1400-1500 calorii. Un obez supus unui regim ”zero calorii” poate pierde până la 1000 g zinic. 

Din acestea, 150-200 grame sunt grăsime, masa celulară proteică în jur de 250 grame și restul – apă extracelulară. Bineînțeles că apa celulară, care este cea mai mare semnificativă, se recuperează, însă masa celulară nobilă –nu!

Pierderea de masă celulară - țesut activ care se poate înregistra pe parcursul a 3 săptămâni de post absolut constituie cam 20% din masa activă totală, adică extrem de mult. Mai ales dacă avem în vedere că obezitatea, în special cea feminină, se caracterizează printr-o masă celulară mică, putem să tragem concluzia că la sfârșitul unei cure de post absolut, obezul este mai obez decât la începutul postului! Acest lucru se datoreaza pierderii de masă celulară,  iar asta  constituie 35-40% din cantitatea totală a greutății pierdute*.
Aplicarea postului absolut se face sub strictă supraveghere medicală, atât clinică, cât și de laborator, precum și însoțit de o evaluare psihologică prealabilă a individului în cauză.
Având în vedere aceste considerente, și nu numai,  indicația postului absolut este foarte restrânsă. 

luni, 16 aprilie 2012

DIETA noastră... de PAȘTE!





Iată că am trecut și sărbătoarea Învierii Domnului!

 Pentru foarte mulți dintre noi, această sărbătoare vine după un îndelungat post alimentar, menit să ne dea sentimentul de răscumpărare a greșelilor, de un nou început, de o nouă șansă...

12
Ei bine, în același timp, mai sunt puține zile până când vom citi pe toate site-urile stiri și sfaturi despre ...slăbitul după ...Paște, sfaturi miraculoase pentru topit grăsimile acumulate sau, mai tare, pentru detoxifierea noastră după kilogramele acumulate, etc...

Știm că 1kg de grăsime depusă provine din ingestia a 7000 calorii, deci, oricâte abuzuri am fi făcut, credeți că am adunat chiar mii de calorii?!

Să încercăm să facem alegeri sănătoase, să ne șlefuim poftele și să neutralizăm ispitele!

Așadar, de Paști putem mânca orice ne face plăcere, fără să abuzăm! 
Sintagma ”omul e măsura tuturor lucrurilor”  parcă nu e niciodată mai potrivită ca acum!


 Singurul abuz permis este mișcarea, ieșirea la aer curat, consumul fizic.
Cu siguranță, cei ce au ținut cu adevarat postul Paștelui, nu fac parte dintre cei care uită măsura lingurii la mâncare!!
Ei isi primenesc sufletul întâi, prin reculegere și rugăciune, apoi își îmbogățesc alimentația  simțind bucuria Învierii Domnului în acest fel!

sâmbătă, 17 martie 2012

RATIA GLUCIDICA A REGIMULUI DE SLABIT




      Regimul alimentar prescris pentru pierderea in greutate trebuie sa fie bine conturat in ceea ce priveste continutul in glucide (carbohidrati). Acesta va fi sarac in glucide - asa cum sunt: dulciurile concentrate, fainoasele, painea, produsele de panificatie si patiserie, produsele de cofetarie,  etc. Intr-un regim bine intocmit, glucidele trebuie sa provina din legume (salate), fructe si putina paine - exact in acesta ordine!

 Acest lucru este deosebit de important - fiind o greseala frecvent intalnita in practica de zi cu zi. Rolul glucidelor este covarsitor in constituirea tesutului adipos si acest fapt a fost demonstrat stiintific prin experimente efectuate cu glucide marcate – glucide care au fost regasite apoi in constitutia tesutului adipos al consumatorului. Rolul lor formator s-a pus in evidenta chiar si in cazul in care ele constituie un regim mai redus caloric decat necesarul..

La ora actuala, este de  notorietate faptul ca administrarea unui regim  (chiar daca din punct de vedere caloric nu este reprezentativ - aflandu-se in limite rationale!)  compozitia dezechilibrata a acestuia in glucide duce la constituirea grasimilor de depozit.
Pe acest principiu este conceput un stil de regim care ia in calcul indicele glicemic al alimentelor.


In plus, alimentatia glucidica care se bazeaza pe aportul de dulciuri sau zaharuri concentrate, determina o crestere a apetitului care are drept cauza modificari neurohormonale. Tot stiintific s-a constatat ca obezului ii este foame atat timp cat consuma dulciuri in exces - odata ce s-a suprimat ingestia de zaharuri si se stabilizeaza glicemia pe parcurs, dispare si aceasta senzatia de „foame”.
      Pe langa importanta scaderii aportului de glucide din regimul alimentar prescris, acesta mai are o caracteristica importanta: trebuie sa fie si hipocaloric.
In functie de calorile care trebuiesc consumate zilnic in corelatie cu mentinerea IMC sau a greutatii ideale calculate, sau cu alte afectiuni asociate obezitatii, etc,  regimul  dietetic va putea fi mai mult sau mai putin restrictiv, inca de la instituirea acestuia.
Bineinteles, asa cum am aratat si la necesarul proteic al ratiei, pentru evitarea folosirii proteinelor in scopuri energetice, este necesara o ratie minima de glucide: 2 g glucide pentru 1 g de proteina.
Micsorarea drastica a consumului de dulciuri trebuie realizata fara niciun compromis, mai ales atunci cand vorbim de obezitate - mai mult decat de supraponderabilitate. Nu exista nicio ratiune pentru consumul de glucide in exces, acest lucru tine numai de gust si nicidecum de o nevoie reala-exemplificata de multe ori in practica de „nevoia de dulce” a obezului.

In timp insa, regimul dietetic trebuie sa se ”normalizeze”, adica sa devina acel stil de viata sanatos catre care tindem cu totii, si nicidecum o reintoarcere la obiceiurile alimentare anterioare care au dus la instalarea obezitatii.