DIETE CELEBRE- DIETA KETOGENICĂ

Acest tip de dietă fost aplicată  la încă de la începutul secolului  trecut  (1911, Franța), strict  în pediatrie, pentru  tratarea cazurilor de epilepsie -  cazuri rebele la tratamentul medicamentos obișnuit.  

Din punct de vedere al conținutului în principii alimentare acest tip de regim este hiperlipidic- având un conținut crescut de grăsimi,  normoprotidic – conținut echilibrat de proteine (raportul dintre acestea două  fiind de 4:1)  și   drastic hipoglucidic.

Principiul acestei diete se bazeză pe faptul că,   în condițiile unui aport insuficient de glucide (combustibilul utilizat în mod natural!)   organismul uman începe să metabolizeze o cantitate crescută de grăsimi. Secundar,  apare așa-numita stare de  cetoză - stare cauzată de eliberarea produșilor de metabolism a lipidelor.  

Deoarece ca efect al aplicării acestei intervenții dietetice se obține și scăderea în greutate, acest regim a fost preluat și de cei interesați pentru reducerea depozitelor de grăsimi. 

Aprobată de forumuri științifice medicale pentru rolul sau în scăderea frecvenței crizelor epileptice la copii, dieta originală  este nerecomandată adulților care doresc scăderea ponderală doar, nefiind nelipsită de riscuri şi complicatii. Din nefericire, acestea nu se constată imediat, ci ele se pot manifesta după un  termen lung.  

Din aceste considerente, în multe medii interesate de acest aspect, se vehiculează  dieta Atkins - o dietă controversată și ea,  fiind,  de fapt, o adaptare a principiului dietei ketogenică, mai puțin restrictivă și mai potrivită aplicării  la adulți.

Obținerea rezultatelor de scădere a rezervelor de grăsime, variază de la caz la caz,  însă aplicarea acestei diete nu este lipsită de riscuri. Este foarte utilizată în mediile ce se ocupă cu construcția și modelarea musculară, culturism, etc.,  cu un raport între principii lipide/proteine de 2:1. 

Depinde foarte mult de antrenamentul fizic desfășurat, de starea de sănătate a individului în cauză.
Complicațiile manifestate privesc alterarea a metabolismului intermediar, modificarea echilibrului acido-bazic, dereglarea secreției de insulină,  stresul renal și hepatic creat,   creșterea nivelului de colesterol, afectarea sănătaţii colonului, hipocalcemia,  dar și alte simptome imediate şi trecătoare, cum sunt:  constipație,  tulburări de vedere, amețeli, dureri de cap, etc.

REGIMURI DE SLABIT CELEBRE - REGIMURI HIPOCALORICE MODERATE

O problemă reală există și atunci cînd regimul dietetic prescris nu poate fi respectat  din  diferite cauze. Una dintre cele mai serioase și importante o reprezintă  starea de sănătate, respectiv prezența altor  afecțiuni. 

În acest caz se impune instituirea unui regim hipocaloric moderat.

Astfel,  un regim de slăbit corect  ar  trebui să prezinte  următoarele caracteristici:  să fie: hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic normoproteic si hiposodat.  Atunci când vorbim de obezitate –în adevăratul sens al cuvântului, deci nu ne referim la supraponderabilitate!- regimul trebuie aplicat trebuie să fie aplicat cît mai exigent, drastic.

Dar, există situații întâlnite în practica de zi cu zi care ne împiedică de la strictețea cu care trebuie pus în aplicare.

Dacă de obicei prescripția calorică se situează în jurul valorii de  1100-1200 calorii, în acest caz un regim moderat poate cuprinde 1600-1800 de calorii, de la caz la caz. În aceste situații ritmul de slăbire va fi  unul mai lent, curba scăderii ponderale apreciate fiind, de asemenea, lentă. 

Dezavantajul unui astfel de regim rezidă în întârzierea apariției rezultatelor rapide urmată adesea de renunțarea la a-l respecta, tocmai din cauza faptului că rezultatele apar mai timid, nu sunt foarte conturate, iar individul în cauză iși pierde voința și încrederea.

Avantajul unui astfel de regim însă îl reprezintă faptul că el poate fi urmat în condițiile unei activități absolut normale, care implică prezența la serviciu, îndeplinirea diferitelor activități specifice acasa, etc.

Iată câteva exemple de astfel de regimuri hipocalorice, foarte cunoscute în acest domeniu.

Regimul lui Azerad, din Franța, recomandă regimul în zig-zag, care are la bază regimul lui Antoine:

• Luni: legume;
• Marți: carne;
• Miercuri: ouă;
• Joi: lapte;
• Vineri: pește;
• Sâmbătă: fructe;
• Duminică: regim liber.

Regimul nu indică cantitățile alimentelor, așa cum ar fi normal. Este un regim monoton, care se bazează pe faptul că un organismul deja constrâns prin indicarea doar unui anumit fel de aliment, va reacționa bine, monotonia alimentară neatrăgând după sine excesul alimentar.

Căt de eficient poate fi acest regim, depinde de fiecare individ în parte și de particularitățile sale.

Dr. Maximilian Bicher-Brener, cunoscut medic de origine elvețiană,  pionier in cercetarea în domeniul nutriției și dieteticii umane, find chiar un revoluționar în acest sens,   recomandă următorul regim pentru cura de slăbire:

• Luni: post absolut sau 400 calorii din fructe și legume;
• Marți: suc de fructe și de legume (500 de calorii) sau 750 g fructe;
• Miercuri: 800-1000 calorii  furnizate tot din fructe;
• Joi: 1300-1400 calorii din fructe și legume;
• Vineri: față de ziua de joi se adaugă un supliment de 1 pahar lapte ecremat și 50 grame de brânză;
• Sâmbătă și duminică: regim complet de 2000 de calorii, sărac în grăsimi și sare.

Regimul acesta necesită repaus în general, și repaus la pat în primele două zile. Nu numai că nu este folosit, dar nu are nicio rațiune din punct de vedere medical, slăbirea chiar dacă se realizează fiind de scurtă durată – se observă  diferența dintre numărul de calorii prescise luni și sîmbăta-duminica, ca și compoziția preponderentă in glucide a regimului, în primele zile ale sale.

REGIMURI DE SLĂBIT CELEBRE - POSTUL ABSOLUT

Rezultatul multiplelor controverse și a variatelor abordări, regimul dietetic în obezitate îmbracă multe teorii, care mai de care mai înșelătoare.

Un lucru rămâne însă cert: principiul de bază al regimul de slăbit trebuie sa țină cont de solicitările fiziologice ale organismului. 

Adică, oricât de mult ne-am dori, starea de sănătate este și trebuie pusă mereu pe primul loc, chiar și atunci când la mijloc e pusă valoarea  noastră estetică.

Contraindicațiile pur medicale ale curei de slăbire sunt: tuberculoza pulmonară, diverticulita, boala Addison, ileita regională, colita ulceroasă, psihozele acute depresive, insuficiența renală avansată, vârsta înaintată și accesele de gută.

Postul absolut este admis pentru scurtă durată în unele cazuri de obezitate refractară la regimul hipocaloric obișnuit. În cazul persoanelor care, deși își respectă regimul,  organismul nu reacționează așa cum s-ar aprecia,  specialistul le poate  recomanda postul absolut. 

Bineînțeles, aceste  cazuri sunt absolut fundamentate medical  și  impun internarea în unitatea spitalicească. Un bolnav spitalizat cheltuiește, în medie, 1400-1500 calorii. Un obez supus unui regim ”zero calorii” poate pierde până la 1000 g zinic. 

Din acestea, 150-200 grame sunt grăsime, masa celulară proteică în jur de 250 grame și restul – apă extracelulară. Bineînțeles că apa celulară, care este cea mai mare semnificativă, se recuperează, însă masa celulară nobilă –nu! 

Pierderea de masă celulară - țesut activ care se poate înregistra pe parcursul a 3 săptămâni de post absolut constituie cam 20% din masa activă totală, adică extrem de mult. Mai ales dacă avem în vedere că obezitatea, în special cea feminină, se caracterizează printr-o masă celulară mică, putem să tragem concluzia că la sfârșitul unei cure de post absolut, obezul este mai obez decât la începutul postului! Acest lucru se datoreaza pierderii de masă celulară,  iar asta  constituie 35-40% din cantitatea totală a greutății pierdute*.

Aplicarea postului absolut se face sub strictă supraveghere medicală, atât clinică, cât și de laborator, precum și însoțit de o evaluare psihologică prealabilă a individului în cauză.

Având în vedere aceste considerente, și nu numai,  indicația postului absolut este foarte restrânsă. 

DIETA noastră... de PAȘTE!

Iată că am trecut și sărbătoarea Învierii Domnului!

 Pentru foarte mulți dintre noi, această sărbătoare vine după un îndelungat post alimentar, menit să ne dea sentimentul de răscumpărare a greșelilor, de un nou început, de o nouă șansă...

Ei bine, în același timp, mai sunt puține zile până când vom citi pe toate site-urile stiri și sfaturi despre ...slăbitul după ...Paști, sfaturi miraculoase pentru topit grăsimile acumulate sau, mai tare, pentru detoxifierea noastră după kilogramele acumulate, etc...

Știm că 1kg de grăsime depusă provine din ingestia a 7000 calorii, deci, oricâte abuzuri am fi făcut, credeți că am adunat chiar mii de calorii?!

Să încercăm să facem alegeri sănătoase, să ne șlefuim poftele și să neutralizăm ispitele!

Așadar, de Paști putem mânca orice ne face plăcere, fără să abuzăm! 

Sintagma ”omul e măsura tuturor lucrurilor”  parcă nu e niciodată mai potrivită ca acum!

 Singurul abuz permis este mișcarea, ieșirea la aer curat, consumul fizic.

Cu siguranță, cei ce au ținut cu adevarat Postul Paștelui, nu fac parte dintre cei care uită măsura lingurii la mâncare!!

Ei isi primenesc sufletul întâi, prin reculegere și rugăciune, apoi își îmbogățesc alimentația  simțind bucuria Învierii Domnului în acest fel!

RATIA GLUCIDICA A REGIMULUI DE SLABIT

         Regimul alimentar prescris pentru pierderea in greutate trebuie sa fie bine conturat in ceea ce priveste continutul in glucide (carbohidrati). Acesta va fi sarac in glucide - asa cum sunt: dulciurile concentrate, fainoasele, painea, produsele de panificatie si patiserie, produsele de cofetarie,  etc. Intr-un regim bine intocmit, glucidele trebuie sa provina din salate, fructe si putina paine - exact in acesta ordine!

 Acest lucru este deosebit de important, deoarece este o greseala frecvent intalnita in practica de zi cu zi. Rolul glucidelor este covarsitor in constituirea tesutului adipos si acest fapt a fost demonstrat stiintific prin experimente efectuate cu glucide marcate – glucide care au fost regasite apoi in constitutia tesutului adipos al consumatorului. Rolul lor formator s-a pus in evidenta chiar si in cazul in care ele constituie un regim mai redus caloric decat necesarul..

La ora actuala, este de  notorietate faptul ca administrarea unui regim  (chiar daca din punct de vedere caloric nu este reprezentativ - aflandu-se in limite rationale!)  compozitia dezechilibrata a acestuia in glucide duce la constituirea grasimilor de depozit.

Pe acest principiu este conceput un stil de regim care ia in calcul indicele glicemic al alimentelor.

In plus, alimentatia glucidica care se bazeaza pe aportul de dulciuri sau zaharuri concentrate, determina o crestere a apetitului care are drept cauza modificari neurohormonale. Tot stiintific s-a constatat ca obezului ii este foame atat timp cat consuma dulciuri in exces - odata ce s-a suprimat ingestia de zaharuri si se stabilizeaza glicemia pe parcurs, dispare si aceasta senzatia de „foame”.

 

      Pe langa importanta scaderii aportului de glucide din regimul alimentar prescris, acesta mai are o caracteristica importanta: trebuie sa fie si hipocaloric.

In functie de calorile care trebuiesc consumate zilnic in corelatie cu mentinerea IMC sau a greutatii ideale calculate, sau cu alte afectiuni asociate obezitatii, etc,  regimul  dietetic va putea fi mai mult sau mai putin restrictiv, inca de la instituirea acestuia.

Bineinteles, asa cum am aratat si la necesarul proteic al ratiei, pentru evitarea folosirii proteinelor in scopuri energetice, este necesara o ratie minima de glucide: 2 g glucide pentru 1 g de proteina.

Micsorarea drastica a consumului de dulciuri trebuie realizata fara niciun compromis, mai ales atunci cand vorbim de obezitate - mai mult decat de supraponderabilitate. Nu exista nicio ratiune pentru consumul de glucide in exces, acest lucru tine numai de gust si nicidecum de o nevoie reala-exemplificata de multe ori in practica de „nevoia de dulce” a obezului.

In timp insa, regimul dietetic trebuie sa se ”normalizeze”, adica sa devina acel stil de viata sanatos catre care tindem cu totii, si nicidecum o reintoarcere la obiceiurile alimentare anterioare care au dus la instalarea obezitatii.

URZICA - Sanatate curata!

Desi in hipermarketuri gasim o gama variata de legume si verdeturi chiar si in toiul iernii, n-ar trebui sa neglijam, in prag de primavara, binecunoscuta urzica, o planta modesta si raspandita pe care o gasim acum in piata la un pret foarte accesibil.

Beneficiile pe care le ni le ofera o recomanda pentru consum, mai ales acum, dupa  perioada iernii.

 Asa ca incearca sa o incluzi in meniul tau in diferite preparate:  ciorba, supa, diferite salate, ceaiuri sau chiar suc. Servite regulat in acesta perioada, aceste preparate se constituie intr-o adevarata cura de detoxifiere-revigorare a organismului, alungand starea de oboseala acumulata peste iarna.

Iata si o apetisanta forma de prezentare a unui preparat, necesar sa ne stimuleze inspiratia noastra culinara:

Lastarii proaspeti de urzica revigoreaza prin continutul bogat in fier, calciu, potasiu, fenoli, flavonoide, clorofila si vitaminele A, C, E si K. Efectul lor tonic, revigorant, se datoreaza continutului de fier, dar si vitaminei C, care faciliteaza  procesul de absorbtie intestinala a fierului. Vitamina K mentine in limite normale procesul de coagulare a sangelui.

Dincolo de remediile traditionale cunoscute, un studiu efectuat in 2004 la Universitatea Ataturk, Turcia, a confirmat faptul ca urzica este o planta cu puternice proprietati anticarcinogene, avand actiune antioxidanta prin  reducerea radicalior liberi. In plus, are efecte antiulceroase, imunomodulatoare si antimicrobiene (cercetatori i-au testat eficacitatea impotriva a noua microorganisme cunoscute), dar si analgezice.

Dar si radacina plantei este utila, deoarece contine aminoacizi: glicina, cisteina si triptofan iar extractul obtinut a demonstrat efecte considerabile cardiovasculare prin actiunea sa asupra endoteliului vascular pe care il relaxeaza (efect hipotensiv) (Universitatea din Pisa, Italia, 2002).

In 2002, cercetatorii italieni de la Universitatea din Pisa au publicat studii farmacologice efectuate asupra radacinii de urzica in vitro si vivo (deoarece contine aminoacizi: glicina, cisteina si triptofan), au adaugat la lunga-i lista de beneficii oferite si efectul sau direc in bolile cardiovasculare. Mai precis, radacina actioneaza prin vasodilatatie, producand astfel scaderea tensiunii arteriale.

Iata in ce fel mai poate ajuta acest aliment-minune:

Reumatism si dureri articulare, artrita reumatoida, demineralizări osoase, artroze – se fac aplicatii locale de frunze proaspete, chiar pe zona afectata, timp de 10-15 minute peste care se aseaza un pansament provizoriu. Tinctura de urzica (câte 20-30 de picături de trei ori pe zi), în tratament de durată (21 de zile) este un remediu eficace.

Atentie! Aplicarea frunzelor de urzica direct pe piele poate produce afectiuni nedorite (inflamatii, alergii) in zona de contact! 

Stomatite (stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale - gargara cu o infuzie preparata din doua linguri de frunze de urzica la o cana de apa)

Pietre la rinichi (calculi), uremie (sindrom azotemic cronic, in insuficienta renala cronica) - se bea aceeasi infuzie. Are un puternic efect diuretic si antiinflamator..

Diabet – se bea o infuzie din frunze de urzica sau suc proaspat obtinut prin mixare si presare

Acnee, ulceratii atone ale pielii – se fac spalaturi locale sau comprese cu o infuzie de frunze de urzica si frunze de roinita

Afectiuni ovariene si disfunctii legate de tulburarile ciclului menstrual - ticntura de urzica (se prepara din 20 de grame de radacina adaugate peste 100 ml alcool de de 70°  si lasate la macerat timp de 10 zile)  cate 30-50 de picături de tinctura diluate in 50-100 ml apa.

Efectele sale reglatoare sunt intarite de alternarea cu alte plante cum sunt traista ciobanului, coada racului. Administrata singura, tinctura de urzica are efect pregnant hemostatic, regland sangerarea.

Eczeme si alte dermatoze – fitobalneologie (bai de plante medicinale) cu ceai de urzica si alte plante utilizate in amestec astfel: frunze de coada calului 30 g, podbal 20 g, trei frati patati 20g si cimbru 10 g. Se recomanda in dermatoze atat la copii cat si la adulti, precum si in tratementul hemoroizilor.

Tonic pentru par, antiseboreic si impotriva matretii – aplicatii locale, prin clatire (sub forma de infuzie sau decoct), dar si prin  si cura interna sub forma de decoct sau tinctura, cate 2 administrari zilnic.

Alopecie (caderea paului) – se prepara un decoct (15 minute) din 3 linguri amestec din:  radacina de urzica 20g si radacina de brusture, iarba mare si frunze de mesteacan, cate  30g din fiecare. Dupa racire se mai adauga 15 g tinctura de ardei iute (preparata la randul ei din 10 g ardei iute uscat pus in 100 ml alcool de 70° si tinuta timp de 10 zile) Din acest amestec se utilizeaza 10-20 ml pentru frictiuni locale, care se repeta de 2 ori pe zi.

Formula pare mai complexa, dar rezultatele nu intarzie sa apara!

V-am oferit, asadar, o sugestie sanatoasa pentru un inceput de primavara cu bun gust, sanatate si frumusete – obtinute printr-un leac la indemana tuturor, ieftin si – mai ales – bun la toate!

(fotografiile publicate in acest articol nu-mi apartin!)

RATIA LIPIDICA A REGIMULUI DE SLABIT, sau, mai simplu: COMPOZITIA IN LIPIDE

Curios sau nu, consumul de lipide din alimentatie  nu contribuie la cresterea depozitarii acestora in cadrul tesutului adipos al organismului!

Acest lucru este astazi pe deplin cunoscut si a fost demonstrat stiintific si este pe deplin acceptat de toate mediile implicate.

Cercetarile experimentale au demonstrat faptul ca grasimea de depozit – deci tesutul adipos! – provine nu atat din  grasimi alimentare, cat din glucide!

 Acestea (glucidele!) ocupa primul loc in alimentatia celor care au tendinta de „a depune”, dar si fac parte - cu succes! - din preferintele culinare ale acestora!

Acest fapt  a fost utilizat ca argument- forte  atunci cand au fost schitate si recomandate ca „diete pentru slabit” – regimurile care aveau la baza dieta hiperlipidica.

 Din pacate, aceste tipuri de regimuri sunt  foarte greu tolerat de orgasnism, iar utilizarea lor  in practica poate fi chiar nociva!

Motivul? Se cunoaste faptul ca persoanele supraponderale deja manifesta un sindrom dislipidemic iar consecintele unei alimentatii hiperlipidice manifesta o influenta negativa asupra activitatii fibrinolitice, care deja e scazuta la persoanele supraponderale.

In plus, lipidele au o incarcatura energetica de 9 cal/g de lipid, ceea ce inseamna,  matematic vorbind, pentru o ratie de 900 calorii/zi,  ar fi suficiente 100 g de produs – fie el unt, ulei de masline, de soia, etc...

Asadar, iata o alternativa care nu trebuie urmata!

Reamintim aici faptul ca pentru un regim echilibrat si care sa ne permita si pierderea ponderala controlata, lipidele sunt permise in cantiate de 40-50 g/zi, din totalul aportului global calculat pentru o zi.

Bineinteles ca in aceste 40-50 grame trebuie sa se regaseasca si grasimea continuta de celelalte produse alimentare, neconsiderate „lipide” prin compozitie, cum ar fi: carnea, branza, iaurtul, laptele, etc.