Dincolo de SABLOANE in alimentatia de zi cu zi

Mereu acelasi sablon: mananca sanatos! Sau: slabeste sanatos!

Suntem interesati sau ne imaginam cel putin, cum se compune  “dieta ideala”, una care sa corespunda tuturor...
 Din pacate, si asta este tot ca un sablon…
S-a stabilit ca, intre anumite limite, aceeasi stare de nutritie se poate atinge de mai multi subiecti care apeleaza la stiluri de alimentatie diferite.
        Suntem unici, in felul nostru, avem o structura morfofunctionala unica, o personalitate specifica, o dinamica fizica particulara adica termeni care implica un regim alimentar particular.

Ce ne ofera alimentatia in afara de proteine, glucide si lipide?!
Alimentatia trebuie sa ne confere satisfactie, implinire interioara. Chestiune de optiuni, iar optiunea noastra depinde de factori de stres, factori sociali si financiari, economici si nu in ultimul rand de educatie.

In fond, oricat ne-am fi dorit de mult sa ne alimentam rational eu cred ca fiecare dintre noi avem momente bune cand toate lucrurile merg bine, ne simtim bine in pielea noastra si putem gestiona totul cu usurinta, dar si momente  mai grele, cand  nu mai suntem asa siguri de toate, cand esecuri de orice fel ne fac stingheri, devenind prizonieri in propria carapace, alimentandu-ne mai mult emotional.

        Asta e momentul cand alimentatia noastra devine “supapa de reglare” a propriilor nemultumiri, insatisfactii – fie ca vorbim aici de sfera profesioanala: stresul de la serviciu, suprasolicitarea, etc., fie ca e vorba de planul emotional-afectiv: nesiguranta relatiei cu partenerul de cuplu, dominatia, neintelegeri trecatoare sau majore. Intr-un cuvant -suferinta. De orice fel.

Asta e si momentul cand alimentatia  scapa de sub control. Uneori nu mai dam importanta momentului in sine, sau drumul pe care pornim e asa de lung ca rareori ne vom da seama de asta.

 Doar la sfarsit, cand ne vom intreba: ce sa mananc, ca sa slabesc?!

Comentarii

Anonim a spus…
Interesant articolul, si eu am cam aceeasi parere :) Din pacate, mancarea nu mai este un prilej de bucurie, ci a devenit un dusman, pentru ca ne inecam in ea toate nemultumirile si nu-i mai acordam atentia cuvenita. Si ne mai miram de unde pana unde ne ingrasam...
Mirela Calutu a spus…
@ zambetsisanatate:
Ca intotdeauna, doar omul pare a fi ..masura! Grijile si tot ce ne preocupa ne fac sa nu mai mancam, placerea de a manca, acea "savurare" a gustului s-a transformat in placerea de "a inghiti". In final, insa, o sa ne dam seama ca tot de la noi ar trebui sa plece acel "echilibru" in alimentatie, ca si in tot ceea ce facem!

Postări populare