DIETOTERAPIA SAU TRATAMENTUL DIETETIC AL BOLILOR

Cuvantul “dieta” provine din limba latina si  inseamna  toate elementele care influenteaza intr-un fel oarecare metinerea starii de sanatate:  aer, hrana, temperatura, exercitiu fizic, odihna, etc., deci,   intr-un cuvant, maniera omului de a trai, de a se adapta la mediul ambiant.

In ziua de azi, semnificatia  termenului “dieta” s-a restrans la notiunea  de “regim alimentar”, sensul lui fiind sinonim cu restrictia alimentara.

Dietoterapia  ca stiinta s-a dezvoltat in paralel cu progresele  inregistrate de celelalte stiinte biologice  ce au impact intre om si mediu care il inconjoara: biochimia, fiziologia, metabolismul intermediar, dar si alte ramuri ale medicinii.

Regimul alimentar are un rol important in tratamentul dietetic al multor boli: diabet, hipertensiune arteriala, dislipidemia, obezitatea, ulcerul gastric, colecistita, hepatita, etc.
Alimentatia dietetica este de fapt o alimentatie rationala care prin utilizarea unor procese tehnologice specifice, ori sau prin restrictia sau simpla limitare a unor alimente stabilite in context cu sexul, varsta, munca depusa, starea de boala, etc,  contribuie la ameliorarea sau vindecarea bolii. Modificarile aduse prin regimul alimentar instituit trebuie sa aiba in vedere  insa mentinerea echilibrului nutritional.

Dietoterapia are in ca obiectiv  nu numai afectiunea existenta la nivelul unui  organ sau sistem, ci ea se adreseaza intregului organism. Astfel, in aplicarea sa, dietoterapia trebuie sa  respecte urmatoarele principii generale*:

1.                             -Dieta aplicata -preventiva sau curativa-  trebuie sa fie conforma cu principiile alimentatiei rationale;

-               -Dieta trebuie adaptata obiceiurilor si preferintelor alimentare ale individului si va tine seama  seama de interrelatiile dintre om si mediul ambiant;

               -In prescrierea unei diete se va tine seama de toti factorii de comportament: starea emotionala, starea culturala, profesionala, sociala, etc., deoarece o dieta incorect adaptata va avea repercusiuni negative asupra personalitatii individului;

                 -Tulburarile nutritionale sau metabolice ce insotesc boala de baza vor fi tratate concomitent cu acesta;

-               -Prepararea alimentelor va fi facuta cat mai simplu, fara a se renunta insa la rafinamentele gustative. Se va exclude tot ce este nociv in gastrotehnie, fara insa a se prepara o mancare fara gust.

    -In aplicarea sa, dietoterapia nu trebuie sa suprime placerea de a manca si nici obiceiurile alimentare, atunci cand acestea nu sunt nocive organismului, fiind total gresit sa se considere ca rolul dietoterapiei este doar satisfacerea nevoilor naturale.

     Rolul dietoterapiei nu trebuie subestimat, dimpotriva, ar trebui intensificata  educatia alimentara a omului prin toate mijloacele, astfel incat el insusi sa devina, dupa o vreme, artizanul propriului  regim alimentar, in echilibru cu nevoile sale si adaptat afectiunilor sale. Spun asta deoarece, pentru unele boli, dietoterapia este singurul remediu, iar in spitale, adesea peste 50% din tratamentul administrat este cel dietetic.


*sursa: R., Paun, Tratat de MEDICINA INTERNA, 1986.